Shane Acker, 40 de ani, unul dintre cei mai creativi animatori de Hollywood, face parte din juriul Anim'Est. EVZ a stat de vorbă cu el despre dominaţia Pixar şi despre nominalizarea sa la Oscar.
Debutul lui Shane Acker, scurtmetrajul nominalizat la Oscar "9", din 2005, devine lungmetraj la propunerea şi finanţarea faimosului Tim Burton. Ambele filme au fost proiectate duminică seară, în premieră, la Festivalul In ternaţional de Animaţie Anim'Est.
Luni, regizorul a vorbit cu studenţii de la UNATC, iar joi, de la ora 19.00, la Sala ArCuB, va susţine o conferinţă cu titlul "From School to Hollywood", cu intrare liberă.
EVZ: Ce ai învăţat din lungmetrajul "9"?
Shane Acker: Provocarea la film a fost că fiecare zi era o experienţă nouă, ceva ce nu mai făcusem niciodată şi înspăimântător dar, la sfârşitul zilei, te bazezi mult pe instinctul tău, te deschizi pentru sugestii şi idei noi şi începi să ai încredere în oamenii cu care colaborezi.
Pentru că, lucrând singur la scurtmetraje, instinctul îmi spunea să fac totul singur. Dar nu poţi face asta la un lungmetraj, aşa că, după o vreme, am început să educ oamenii cu care lucram, să gândească aşa cum gândeam eu, ca atunci când au probleme, să le rezolve aşa cum le-aş rezolva eu.
Adică să fii ca un manager care distribuie sarcini? Exact ca un manager. Ceea ce necesită un set diferit de abilităţi. Am învăţat despre structura narativă a lungmetrajelor, care au un alt flux şi ritm. Am învăţat să lucrez cu dialogul (scurtmetrajul "9" era mut - n.r.), care e o parte diferită de ce făcusem eu. Scrisul scenariului nu era punctul meu forte. Eu îl concepeam dintr-o perspectivă vizuală.
Şi, deşi trebuia să facem filmul în 18 luni, l-am terminat în trei ani. Şi asta a fost o lecţie: să nu încerci să trişezi, pentru că n-o să iasă bine. La următorul meu film, aş vrea să lucrez un an cu o echipă mică, dezvoltând un aspect, un design, construind o poveste puternică înainte de producţia reală. Odată ce ai o echipă de 50 de oameni, îţi cheltuieşti toţi banii şi e greu să lucrezi aşa.
De la o lume postapocaliptică în "9", vei face un film pentru copii, "Thomas, the Tank Engine"...
De fapt, eu am fost abordat de producătoarea Julia Pistor, care mi-a trimis scenariul, pentru că se gândea că ceva din lumea aceea mă va atinge. Mi-a plăcut mult scenariul, despre reunirea dintre un tată şi un fiu, şi despre cum un adult poate să regăsească copilul din el însuşi şi să vadă o lume nouă din această per spectivă.
Cred că e ceva emoţionant în asta. Poate e pentru că am o fiică de doi ani şi mă inspiră felul în care un copil se poate dărui atât de uşor unei lumi imaginare. Şi bucuria de a mă aşeza pe podea cu ea şi de a-mi imagina alături de ea mă transformă din nou într-un copil. E o ocazie care mă entuziasmează, pentru că nu este integral animat. E de fapt un film live-action, cu elemente de animaţie.
Ce părere ai despre Pixar, care domină lumea animaţiei?
Nu am neapărat o problemă cu asta, mai ales pentru că ei îi provoacă pe alţii să facă animaţie, ceea ce nu e deloc rău. Când a apărut "9", în 2009, a fost un fel de an record pentru animaţii unice şi experimentale. Am fost încântat să văd că sunt mai multe ocazii acum pentru asemenea filme. Şi la Pixar poţi vedea cum experimentează. Au făcut filme unice în ultima vreme, şi-au depăşit limitele, la fel ca şi Dreamworks, cu "Kung Fu Panda" sau "Cum să-ţi antrenezi dragonul".
Ai spus că trebuie să fii un vânzător bun ca animator. Crezi că o nominalizare la Oscar vine în urma abilităţii de vânzător?În cazul meu, a fost vorba de muncă. A fost ceva la care ei au răspuns pozitiv. Nu m-am dus să fac campanie pentru premiu. Mai ales la scurtmetraj se vedea inovaţia. E greu, pentru că e o listă foarte scurtă, şi rămân pe dinafară multe filme bune, mai ales europene.
Asta e o problemă. Dar ce e aşa minunat la experienţa trăită în cinema e că oamenii din acea cameră întunecată se uită toţi la ecran şi sunt inspiraţi sau empatizează cu ce văd pe ecranul acela. Dacă-ţi pui în minte să creezi un asemenea moment, cred că filmele tale vor fi recunoscute, până la urmă. Un artist poate produce lucruri bune în multe moduri diferite. Dar, pentru mine, să creezi un răspuns emoţional este cel mai important scop.
<iframe width="633" height="345" src="http://www.youtube.com/embed/OnoJecu9e7c" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>
"Mă inspiră felul în care un copil se poate dărui atât de uşor unei lumi imaginare. "
SHANE ACKER, animator
CARIERĂ
De la arhitectură la animaţie
Acker era pe punctul de a-şi termina studiile de arhitectură atunci când şi-a dat seama că, de fapt, vrea să facă animaţie. A lucrat patru ani şi jumătate la scurtmetrajul său nominalizat la Oscar, dar "pe bucăţi".
Lucra patru luni la "9", rămânea fără bani şi apoi se angaja la studiouri mici de animaţie, timp de şase luni, unde învăţa tot ce putea şi strângea banii, pentru a-şi mai permite câteva luni de lucru exclusiv la scurtmetraj. Dar apropiaţii l-au susţinut întotdeauna, a spus Acker.
"Într-un fel, mama a ştiut întotdeauna că voiam să fac animaţie. Arhitectura părea o meserie mai practică, tot artistică, dar la final nu mă exprimam la fel de bine prin ea ca prin animaţie".
Recomandările noastre
