În vremuri de criză şi din cauza unor măsuri austeritate impuse de FMI-UE, în Grecia şomerii, pensionarii şi pacienţii bolnavi de HIV au început să se adreseze clinicilor temporare înfiinţate de ONG-uri, destinate iniţial imigranţilor şi refugiaţilor, relatează EUObserver.
Potrivit lui Apostolos Veizis, şeful organizaţiei Medici fără Frontiere din Grecia, aceasta este o nouă realitate care a cuprins ţara. Europenii, occidentalii în general, sunt obişnuiţi să doneze bani pentru ONG-uri, pentru a combate criza umanitară din Africa, Asia sau alte părţi ale lumii, unde guvernele sunt prea sărace, nu vor sau nu pot să-şi ajute proprii cetăţeni. Nu s-a mai întâmplat, însă, ca o organizaţie umanitară precum Medici fără frontiere sau Medicii Lumii să fie nevoiţi să ofere servicii medicale unui stat "normal" sau unor clinici private din Occident. Tot mai mulţi pacienţi
"Oriunde lucrăm, nu lucrăm doar pentru a răspunde urgenţelor, ci şi posibilităţii ca autorităţile locale să nu poată sau să nu dorească să ofere acces gratuit la asistenţă medicală", a declarat Apostolos Veizis pentru EUObserver. Organizaţia a înfiinţat clinici în Grecia, din 1995, special pentru a ajuta imigranţii şi refugiaţii pe care guvernul elen i-a abandonat în centre de detenţie, în condiţii de trai criticate de Agenţia pentru Drepturile Omului a UE, în luna martie 2011. Imigranţii sunt complet excluşi din sistemul de sănătate al statului grec, potrivit lui Veizis, iar aceste organizaţii vin să suplinească aceste lipsuri.
Din cauza crizei şi a tăierii salariilor, pensiilor şi adoptării unor măsuri de austeritate, grecii de rând au început să apeleze la aceste clinici. "Odată cu adâncirea acestei crize economice, apar simptomele unui fenomen mai amplu", spune Veizis. "Pensionarii, şomerii, oamenii fără adăpost, bolnavii de HIV şi TBC vin la noi pentru controale şi tratamente", a adăugat acesta, precizând că de multe ori se confruntă cu adevărate probleme, pentru că rămân fără stocuri de materiale medicale, medicamente sau sânge.
Guvernul elen a redus numărul spitalelor de la 133 la 83, al clinicilor de la 2.000 la 1.700, limitând numărul paturilor din spitale la 30.000, 80% din necesarul estimat. Bugetul unor servicii de sănătate, de sprijin social şi pentru tratamentul anumitor boli a suferit reduceri de până la 80%.
Recomandările noastre
