Zvonurile despre copiii goliţi de organe la marginea pădurii şi despre piaţa neagră a organelor reduc numărul şi aşa mic al donatorilor în moarte cerebrală.

Zvonistica intensă despre copii răpiţi pentru organe şi o eventuală piaţă neagră a traficului de organe, despre care s-a tot discutat recent, creează un curent anti-donare şi omoară cu zile românii aflaţi pe listele de aşteptare.

Astfel de isterii duc la scăderea numărului de donatori în moarte cerebrală, pentru că familiile refuză să fie părtaşe la "acte criminale", atrag atenţia membrii Asociaţiei Transplantaţilor din România (ATR).

"În anul 2009, a mai fost o isterie cu oamenii racolaţi de pe stradă, duşi în pădure şi goliţi de organe. Anul trecut s-au văzut rezultatele: în Capitală, s-au făcut doar două prelevări de organe de la donatori în moarte cerebrală, în condiţiile în care, anual, se fac, în medie, 20-30. Astfel, s-au redus cu 90% şansele de su pravieţuire ale bolnavilor", sub liniază preşedintele ATR, Gheorghe Tache.

Acuzaţi că strâng informaţii să fure organe

Anul trecut, în România s-au făcut 65 de prelevări de organe, iar anul acesta, 13 prelevări. După "nebunia copiilor răpiţi pentru organe", membrii ATR se aşteaptă însă la o stagnare.

"Se creează o stare de stres pentru medici, se spulberă speranţele pacienţilor aflaţi pe listele de aşteptare şi se formează o imagine negativă despre transplant în mintea oamenilor. Trebuie să se ştie că organele nu sunt prelevate în pădure, în maşini, în orice condiţii. Este nevoie de o echipă de specialişti, de aparatură necesară depozitării organelor", precizează Tache.

De altfel, membrii asociaţiei au fost nevoiţi să cheme recent poliţia, când, în timpul unei campanii de promovare a donării de organe, au fost acuzaţi de localnicii din Predeal că, de fapt, culeg infomaţii despre oameni pentru a le preleva organele.

"Dacă ar exista o piaţă neagră, s-ar scurta listele"

Membrii Asociaţiei, care au trecut, la rândul lor, printr-un transplant, resping ideea că ar exista o piaţă neagră a organelor, la care sunt părtaşi şi medicii.

"Este adevărat că se întâlnesc două disperări: a celui care simte că se stinge şi a celui care nu are cu ce trăi. De aici, până la sala de operaţie, este cale lungă. Trebuie să treci de o comisie de etică. Dacă ar exista o astfel de piaţă, nu ar mai fi listele de aşteptare imense. Eu îmi cunosc colegii, nu au zeci de mii de euro ca să cumpere organe", adaugă fondatorul ATR, Amali Teodorescu.

În România, peste 2.000 de bolnavi aşteaptă un transplant. Un singur donator ar putea salva şase vieţi, însă numărul lor este infim.

Pe primul loc la accidente, codaşi la donatori

Paradoxal, România se află la coada Europei în ceea ce priveşte numărul donatorilor în moarte cerebrală (1 donator la 1 milion de locuitori) şi pe primul loc la numărul de accidente generatoare de donatori.

"Agenţia Naţională a Transplantului este în stare de avarie, subdimensionată, avem doar cinci coordonatori regionali care fac mai mult voluntariat. Nu există suficienţi medici de terapie intensivă şi nici aparatură care să menţină pacienţii în moarte cerebrală în condiţii optime", explică fenomenul preşedintele ATR.

2.000 de români au nevoie de un organ şi sunt pe listele de aşteptare. Avem însă un singur donator la un milion de locuitori