Câţiva agricultori din Brăila s-au unit într-o asociaţie şi spun că au obţinut discounturi şi preţuri bune.

Un tractor iese nervos de sub umbra unui plop şi se propteşte în marginea lanului de porumb. Zimţii roţilor uriaşe morfolesc pâmântul şi se strecoară fix printre rândurile de soldaţi verzi aşezaţi perfect în linie.

Două braţe lungi se întind ca picioarele unui păianjen. Tractoristul îşi ridică pălăria de paie în vârful capului şi porneşte prin marea verde. În urmă, porumbul rămâne fără vârfuri. "Se castrează, de aia sunt tăiaţi", explică scurt un agricultor.

Două loturi mai încolo, o echipă de vreo 20 de oameni, bărbaţi şi femei, au intrat de dimineaţă în război cu buruienile şi vor să le dea gata cu sapa. Alături, trei tineri cu pielea arsă de soare se leapădă de tricouri, le fac ghem şi le aruncă în cabina tractorului. Se apucă de întins un furtun negru de pe o roată mare de lemn. În cinci minute, peste plantaţie plouă dintr-o lighioană lungă de vreo 50 de metri.

Coşmarul preţului bate sapa

Prin comunele din jurul Brăilei, nu vezi ţipenie de om. În curţi, stăpâne au rămas câteva raţe şi găini cu mers leşinat, care-şi caută loc la umbră. Oamenii sunt în campanii, urmăresc fiecare mişcare a frunzei, se uită cu atenţie dacă va curge apă din cer sau o aduc ei prin metode tehnologice.

Şi parcă n-ar ajunge că muncesc de dimineaţă până la apus, unii simt că ar trudi şi dau cu sapa şi când dorm. Întrebările care macină agricultorul: Cui vând? Ce preţ scot? De unde să cumpăr sămânţă ieftină pentru anul viitor? Asta e treabă de economist.

De multă vreme, de la CAP încoace, specialiştii în agricultură au spus că una dintre soluţiile prin care agricultura românească ar putea să mişte e ca ţăranii să-şi unească pământurile şi să-şi facă asociaţii.

Contractul bate sacul

Aşa s-au gândit Marcel Cucu, Vasile Datcu şi vreo 20 de agricultori, care nu mai au grija preţului la grâu sau unde vor găsi cea mai ieftină sămânţă pentru porumbul pe care îl seamănă.

Deocamdată, fiecare hotărăşte ce cultivă pe terenul său. Însă de toate achiziţiile, de la ierbicid la seminţe, şi apoi de vânzare produselor agicole se ocupă cooperativa. Singura grijă pe care o au e să iasă grâu mult la hectar, iar ştiuletele porumbului să fie mare.

Prima regulă ca să intri în asociaţie e să vinzi 75% din ce produci prin cooperativă. "Asta e regula. Nu poţi să stai cu sacii în curte şi când vine unul la poartă şi-ţi dă cu 10 bani mai mult, tu să accepţi. Avem nişte contracte şi le respectăm. Există şi câştiguri. De exemplu, la orz am obţinut 70 de bani, o oră mai târziu, preţul a scăzut sub 50. A fost un câştig important", prezintă avantajele agricultorul Vasile Datcu, care are 200 de hectare cultivate cu cereale.

Directorul Nelu Berilă se ţine de discounturi

Nelu Berilă e directorul, omul care stă cu telefonul lipit de ureche şi se învârte ca titirezul de dimineaţa până seara ca să găsească cele mai bune preţuri pentru membrii cooperativei. N-are teren în asociaţie, a fost una dintre reguli pentru a fi cât mai imparţial şi a nu favoriza pe unul sau pe celălalt.

"Discuţii mai sunt, unii vor privilegii, mai sunt câteodată şi nemulţumiri, dar eu le fac faţă şi încerc să le rezolv pe toate. Sunt şi conciliator, şi negociator", spune directorul Berilă.

S-au strâns, până acum, vreo 6.000 de hectare, iar anul trecut s-au rulat, prin cooperativă, aproximativ 6 milioane de lei. Până în anul 5 de activitate vor să ajungă la cel puţin 5 milioane de euro. Planurile se înmulţesc pe hârtie: vor depozite şi ferme zootehnice, toate prin asociaţie.

Până una alta, directorul Berilă pune în faţă o altă reducere pe care cooperativa a obţinut-o: "Astă iarnă, la «inputuri» (n.r. pentru achiziţie seminţe, substanţe pro tecţia plantelor, îngrăşă minte), în urma licitaţiei am obţinut 35% discount".

"Noi, românii, avem o forţă extraordinară, dar avem o mare hibă, suntem haotici, nu ştim să ne organizăm“ VASILE DATCU, agricultor

EXPERIENŢĂ

Pe vremea CAP-ului, Marcel Cucu a fost trimis un an să vadă cum se face agricultură în America

Marcel Cucu s-a trezit înaintea cocoşilor şi s-a dus ţintă pe câmp, să vadă ce-i fac porumbii întinşi pe aproximativ 250 de hectare. Face asta de zeci de ani, de pe vremea CAPului.

Tot atunci, în epoca de aur a ţării, în care se ştergeau de praf frunzele de porumb când se anunţa că urmează să se iţească printre spice basca celui mai iubit fiu al poporului, Marcel Cucu a zburat cu avionul până în Statele Unite să vadă cum se face agricultură.

"Era un program, un schimb de exeprienţe, care, după ce se finaliza, toţi românii rămâneau, eu m-am întors", povesteşte pe un ton uşor ironic agricultorul, dar o întoarce repede şi spune că nu-i pare rău.

Adevăratul succes al CAP-ului

Un an a lucrat pe câmpurile californiene, iar regimul lui Ceauşescu aştepta să pună câte ceva în practică şi la CAP. Când s-a întors, parcă i se sudaseră palmele de balustrada scării de avion.

"A fost un şoc. Americanii erau foarte avansaţi. Aveau un sistem foarte bine pus la punct. De exemplu, un canal de aducţiune pleca din Nordul Californiei şi ajungea tocmai în Sud. Alimenta Los Angeles, prin nişte pompe uriaşe trecea peste Sierra Nevada, unde ajungea într-un lac de acumulare, iar prin hidrocentrale prelua toată energia", povesteşte Marcel Cucu.

Unii plâng de dorul planurilor cincinale, Cucu nu e de aceeaşi părere. "Agricultura mergea bine în măsura în care sprijinea industria. Eu mă ocupam de mecanizare şi investiţii. Îmi amintesc că, în fiecare an, începând din 10 - 15 decembrie, nu aveam noapte, trebuia să investim nişte bani să cumpărăm tractoare, remorci, pluguri, indiferent dacă erau sau nu performante sau dacă aveam sau nu nevoie de ele", îşi aminteşte cultivatorul Cucu.

Agricultorii vor să propună, pentru cei care vor să cumpere teren, să poată obţine un credit funciar pe care să-l asigure cu pământul.

Jay Smith prăşeşte porumb la Măxineni

În cooperativă, Vasile Datcu a venit cu 200 de hectare pe care cultivă cereale, la Măxineni, o comună de lângă Brăila. Cu timpul, după ce badea Vasile şi nea Gheorghe au vândut terenul, şi-a dat seama că trebuie să vorbească limbi străine ca să se înţeleagă cu vecinii.

"Neighbour (n.r. trad. eng. vecin) e Jay Smith, un american care am înţeles că e consilier pe la Casa Albă, apoi mai am prin preajmă un fond de investiţii austriac, doi greci, un italian şi un danez. La început era o mare îngrijorare că ne cumpără arabii, să fim serioşi, vin europenii. Străinii pot cumpăra, îşi fac firme româneşti", explică agricultorul.

Agricultura nu e atât de veştejită şi nici nu e pe moarte, aşa cum îi cântă unii prohodul. "La noi e complicat cu organizarea. Vin egiptenii şi ne cer 9 milioane de tone de grâu. Noi avem 80 de milioane de tone, dar nu sunt la un loc, sunt în curţi. Păi ce face ăla, vine cu vaporul, aşteaptă câte 2-3 căruţi să vină în fiecare zi. O zi de staţionare a vaporului îl costă 5.000 de euro", face un calcul agricultorul Vasile Datcu.

Cultivarea după ureche

Comunismul a lăsat sechele şi după 20 de ani printre ţărani. "Nu înţeleg frica asta de cooperativă, poate e de atunci. Clar, dacă s-ar asocia mai mulţi ţărani, ar înţelege ceva. Să facem cooperative de căpşunari, să nu mergem în Spania, să muncim aici. Ies lejer 10 – 15 mii de euro, cu muncă intensivă de trei luni. Cu astfel de organizaţii am rezolva o problemă capitală a celor 90% dintre importuri", spune Vasile Datcu.

Datcu şi Cucu spun că treaba merge brici dacă te sfătuieşti cu un specialist în domeniu şi nu faci după cum te taie capul. "Problema e că noi facem şi după ureche şi nu-i ascultăm pe alţii, care ştiu despre ce e vorba în agricultura asta. Sunt unii care au 2-3 hectare şi pun grâu. Pune dom’le, legume, că n-o să-ţi iasă nimic altfel", spune Vasile Datcu.

"Cu o lădiţa de roşii la hypermaket, normal că nu te bagă nimeni în seamă. Când te duci cu o sută e altceva“ MARCEL CUCU, agricultor

FERMIERUL PUS PE GÂNDURI

Ce au în comun Socrate şi orzul

Anul trecut, în octombrie, agricultorul Vasile Datcu a fost singurul român de la "Forumul Mondial de Filosofie". Membru al Uniunii Scriitorilor şi autorul mai multor cărţi, Datcu nu ştie care e pasiune: agricultura sau filosofia.

Cert e că a mers la Atena să le citească filosofilor din lumea întreagă eseul: "Socrate, Iisus şi spiritul european", "Când le-am spus cu ce mă ocup eu, nu le-a venit să creadă. «Hai, dom’le, farmer (trad. eng. agricultor - n.r. ), asta e o glumă bună». Nu m-a crezut nimeni", spune zâmbind scriitorul şi "farmer"-ul Vasile Datcu. După ce a citit eseul a fost invitat să-l publice într-o revistă din Venezuela. PLANURI

Asociaţia vrea depozite, oi, vaci şi capre

• Cooperativa doreşte să-şi construiască cinci depozite zonale, în fiecare urmând să încapă până la 10.000 de tone de cereale;
• Membrii asociaţiei spun că o idee foarte bună ar fi ca din ceea ce produc să întreţină ferme de vaci, oi pentru lapte şi capre;
• Pentru ferme ar urma să construiască adăposturi, magazii de furaje şi moară, echipamente de muls şi depozitarea laptelui, precum şi spaţii pentru gestionarea gunoiului, diverse echipamente şi utilităţi;
• Se ia în calcul dacă transportul şi alte servicii de procesare să fie făcute tot prin intermediul ascociaţiei.