Într-un webdocumentar pentru site-ul publicaţiei “Le monde”, regizorul şi realizatorul de film Solveig Anspach prezintă viaţă dură a romilor care pleacă din România pentru a trăi din resturile aruncate la gunoi de francezi. EVZ a realizat un interviu cu regizorul filmului, Solveig Anspach.

În filmul făcut pentru Le Monde, ţigănuşii români dansează în ploaie pe manele date la maxim, iar părinţii lor spun că mai bine trăiesc pe drumuri, în Franţa, decât să se întoarcă în ţara din care au plecat. Povestea lor este spusă în jurul personajului Diktatora, o ţigancă ce trăieşte într-o tabără de lângă Nantes, Franţa.

Solveig Anspach, de origine finlandeză, dar stabilită în Franţa, ştie, de la personajele documentarului ei, că în România romii nu au condiţii decente de trai. EVZ a realizat un interviu cu regizorul filmului.

EVZ: Când aţi realizat webdocumentarul cu Diktatora şi cum aţi cunoscut-o? Solveig Anspach: Anul trecut am realizat filmul, am întâlnit-o în momentul când am filmat în acea tabără (n.r. – de lângă Nantes). Am cunoscut-o pe ea şi pe familia sa. Reprezentanţii de la “Medecins du Monde” ne-au prezentat-o. Ideea era să facem cunoscută munca celor de la “Medecins du Monde” în Franţa, asta pentru că ei sunt cunoscuţi mai mult pentru munca lor în străinătate.

De ce v-a atras povestea Diktatorei? Mi s-a părut că este un personaj foarte puternic şi istoria romilor m-a impresionat, faptul că sunt maltrataţi oriunde se duc.

Ce impresia v-a făcut aceasta şi familia sa? Este o familie care trăieşte în mizerie, care se loveşte de multe dificultăţi, şi pe care încearcă să le depăşească, iar acest lucru nu este deloc uşor. Diktatora este o femeie foarte inteligentă şi emoţionantă.

“Ne-au spus că situaţia lor era mult mai dificilă decât în Franţa” De ce consideraţi că aceste familii de romi români au ales să plece în străinătate pentru a ajunge într-o situaţie asemănătoare cu cea din România: trăiesc în rulote sau în case improvizate, sunt fără slujbe şi nici nu-şi trimit copii la şcoală?Ne-au spus nouă că situaţia lor era mult mai dificilă decât în Franţa. Ceea ce povesteşte Diktatora în webdocumentar explică acest lucru. Ei munceau la ferme şi nu câştigau aşa de mult încât să-şi hrănească familia şi făceau o muncă foarte dificilă.

Consideraţi că aceste familii, cum este ce a Diktatorei, sunt defavorizate în România?Da, sunt defavorizate. Eu consider că lor le este mai bine în Franţa, ei trăiesc din ce le dau oamenii, găsesc o mulţime de lucruri în pubelele de gunoi şi sunt ajutaţi de nişte oameni formidabili de la Medecins du Monde.

Este vreo diferenţă în mentalitatea franceză între români şi romi? Sunt imbecili peste tot, din nefericire, există antisemiţi şi oameni rasişti peste tot.

Cum sunt caracterizaţi românii de către poporul francez? Se spunea adesea că au parte de o cultură impresionantă şi că sunt francofoni.

Statul român a fost mereu acuzat de guvernul francez, şi nu numai, că nu poate controla etnia romă, că nu le asigură condiţii decente de viaţă. Cu toate acestea, aceleaşi state îi tratează uneori chiar şi mai dur pe romi şi îi izolează la marginea oraşelor. Vi se pare corecte aceste discursuri când în realitate sunt aceleaşi metode practicate şi în Europa de Vest?Ştiu că în România s-a construit un zid în jurul unei tabere de romi, nu-i aşa? Sau mă înşel? Dar guvernul roman nu are de ce să invidieze guvernul francez care este şi el este foarte dur cu populaţia romă. Eu locuiesc într-o piaţă care de altfel de numeşte Piaţa Fratenităţii, acolo trăieşte o populaţie foarte eterogenă: turci, malinezi şi romi, totul este în ordine între aceşti oameni. Copiii romi se duc la şcoală, se joacă cu alţi copii (în special ping-pong).

Ce sfat le daţi românilor oneşti care sunt la muncă în Franţa şi care sunt numiţi ţigani şi sunt defavorizaţi de colegii francezi?Eu nu pot să le dau niciun sfat, eu doar fac filme, trebuie să-mi privească filmele care adesea prezintă oameni defavorizaţi.

Credeţi că imigranţii au ajutat la progesul Europei de Vest sau a fost o greşeală că s-au deschis graniţele pentru ţările din Est, cum ar fi România şi Bulgaria?Nu nu cred aşa ceva, nu cred că a fost e eroare, cred că a fost ceva normal.

Românii consideră - mai în gluma, mai în serios - despre propria ţară că este în urma Europei de Vest cu aproape 20 de ani, credeţi că se va putea recupera acest decalaj între Est şi Vest?Trebuie timp fără niciun fel de îndoială, problema este că ţările bogate sunt prea bogate şi statele sărace prea sărace. Oamenii care nu au hrană destulă vor încerca să meargă acolo unde vor putea să dea să mănânce propriilor lor copii.

Credeţi că problema romilor se va putea vreodata rezolva în Romania şi în Europa?Eu sper că da, dar trebuie să acceptăm felul lor diferit de a fi, ei trăiesc într-un stil diferit de al nostru.

În România, un primar a început să construiasca ziduri în jurul unui cartier populat cu romi. Pot ajuta astfel de soluţii extreme? Da, am auzit vorbindu-se despre aşa ceva, este de-a dreptul oribil, se constituie ghetouri. Filmografie Solveig Anspach: Filme artistice, de ficţiune: Louise Michel (2010), Nulle part, terre promise (2009), Back Soon (2007), Jane by the Sea (2004), Stormy Weather (2004 cu Didda Jonsdottir et Élodie Bouchez), Haut les cœurs ! (2004 avec Karin Viard et Laurent Lucas) Documentare: Manon (2006), Didda (2006), Le Secret (2004), Faux Tableaux dans vrais paysages islandais (2004), La Revue (2002), Reykjavik, des elfes dans la ville (2001), Made in the USA (2004), Que personne ne bouge ! (1999)

CITIŢI ŞI:

• Româncă de etnie rromă în „Le Monde”: „Nu puteam trăi în halul ăla în România”