"Odessa în flăcări": propagandă până în pânzele albe

"Odessa în flăcări": propagandă până în pânzele albe

Coproducţia româno-italiană din 1942, descoperită din întâmplare în arhivele studiourilor Cinecitta din Roma, s-a bucurat la TIFF de o proiecţie specială în aer liber, la Castelul Banffy.

"Odessa în flăcări" este un film care a fost considerat pierdut până acum câţiva ani. O copie a fost găsită întâmplător în arhiva Cinecitta din Roma în 2005 şi apoi a fost restaurată. Rolul principal, al Mariei Teodorescu, o cântăreaţă de operă al cărei fiu în vârstă de 8 ani este trimis în lagărul de la Odessa după ce Rusia invadează Basarabia în 1940, îi revine sopranei Maria Cebotari, un star la acea vreme.

Pe genericul filmului - câştigător al marelui premiu de la Bienala de la Veneţia - apare ministerul român al Propagandei, şi nu degeaba. Acţiunea filmului regizat de Carmine Gallone (care co-semnează scenariul împreună cu Nicolae Kiriţescu) se petrece în România, actorii din această melodramă sunt români, dar vorbesc în italiană.

Mai mult, ţăranii români poartă nume precum Pietro, Nico – care se extinde şi la ţăranii ruşi -, sau Matteo şi dansează numai când aud arii de operă.

Românii, buni ca pâinea caldă, bolşevicii - nişte fiare

De altminteri, românii comit o singură eroare de-a lungul acestui lungmetraj – unul din personajele principale, căpitanul Teodorescu, se face vinovat de un adulter. Dar are un întreg război pentru a-şi ispăşi vina şi se achită eroic de această sarcină. De altminteri, desfăşurarea de forţe care i-a fost pusă la dispoziţie lui Gallone pentru a demonstra cât de buni, eroici şi minunaţi sunt românii rămâne impresionantă: filmul conţine spectacole de operă, marşuri, numere de dans, este doldora de explozii, trieri şi interogatorii şi de secvenţe ample de luptă.

Fireşte că, de cum au venit la putere, comuniştii au interzis acest film, deoarece, după ce îl priveşti, tragi concluzia că numai bolşevici nu eram. Regimul instituit de aceştia îi distruge pe proprii lideri şi nu e capabil de nimic altceva în afară de execuţii în masă.

Există un personaj care sigur ar fi deranjat-o pe Ana Pauker: o fruntaşă comunistă care pare un bărbat deghizat, asexuată, extrem de dedicată cauzei şi pusă pe executat tot ce mişcă în numele comunismului.

Tabăra în care se află filmul e clar stabilită: ofiţerii români sunt buni ca pâinea caldă, iar bolşevicii îi înfometează pe copii şi le chinuie pe mame ("dacă e mic, va creşte, dacă e bolnav, se va însănătoşi. Esenţial e să devină un bun bolşevic"). <iframe width="560" height="450" src="http://www.youtube.com/embed/pQ1wFKWDA70" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>

Ne puteți urmări și pe Google News