La început, în MMA erau doar două reguli: să nu muşti şi să nu-i scoţi ochii adversarului. Bursa unui luptător în România începe de la 500 de dolari, pentru care încasezi o ploaie de lovituri.

La şapte seara, în sala de antrenamente a luptătorului Ciprian Sora, vreo zece tineri îşi împart pumni cu o viteză fulgerătoare. Pentru un amator ar fi ca nişte lovituri de baros, dar băieţii aceştia par să aibă craniile din oţel. Parchetul sălii duduie, fiecare pumn scapără ca un fulger urmat de un tunet ce face ravagii în capul colegului de antrenament. Fiecare lovitură are un singur scop: să-l facă KO pe adversar.

Au privirea fixă, inexpresivă şi toată încordarea e transmisă masei musculare, care zvâcneşte ca o herghelie de cai în galop. Încing sacii de box până îi trec zece valuri de transpiraţie şi îşi înroşesc tibiile ca şi cum le-ar fi copt la plită. În luptă trebuie să dea cu picioarele, cu pumnii, coatele şi genunchii, să-şi stranguleze ad versarul, să-i întindă ligamentele ar ti culaţiilor până pocnesc.

Ei sunt durii care scuipă sânge la fiecare luptă şi se bat în cea mai dură şi permisivă întrecere din lume, MMA, un sport care a avut la începuturi două reguli: "Să nu-i bagi degetele în ochi adversarului şi să nu-l muşti". În rest, orice era permis, iar învingător era cel care ieşea din cuşcă pe picioarele sale, locul de desfăşurare a luptei.

Din anii ’90, de la prima luptă, şi până în zilele noastre s-au mai introdus reguli ca să-i permită recunoaşterea ca sport oficial. Însă a rămas cea mai dură formă de luptă.

"Îi ţâşnea sângele. Mă bat de plăcere"

"Primul pe care l-am bătut era un luptător de 36 de ani, avea 5-0 la lupte câştigate. Era antrenor de lupte greco-romane şi făcuse mulţi ani box. L-am bătut la puncte, după zece minute. Avea fruntea spartă şi îi ţâşnea sângele. M-a lovit şi el, m-am pişat sânge după luptă", îşi aminteşte Ibrahim Ferid, prima bătaie în cuşcă, la debutul său în MMA.

Feri, aşa cum îi spun prietenii, are 23 de ani şi s-a apucat de lupte în urmă cu mai bine de 9 ani, după ce s-a uitat la câteva reprize de kick-boxing. De mic era aprig la mânie şi îi plăcea să se bată. O ruptură musculară de gradul IV l-a ţinut vreo şase luni pe bară, iar 2 săptămâni nu a putut să pună piciorul în pământ. Urechile şi le-a făcut zdrenţe de câteva ori de la strangulări şi lovituri cu pumnii.

Dacă îl întrebi de ce se bate, îţi zâmbeşte şi îţi spune cu seninătate că face totul din plăcere. "Nici nu mai am cum să renunţ, asta îmi vine să fac, e ca un drog", spune tânărul luptător. Când nu are meciuri, face 8-9 antrenamente pe săptămână şi creşte ritmul îna intea luptelor la 11-12 săptămânal. Cel puţin cinci ore pe zi e la sală.

Nu banii îl interesează, ci să dea cu pumnul

Între antrenamente merge la cursuri, e student la Psihologie, de fapt singurul "sport" de care mama sa este mândră.

"Părinţii mei n-au legătură cu sportul: tata e inginer, mama e contabil. Mama nici nu se uită la meciurile mele, îmi spune doar «ai grijă să nu te bată tare ăla»", spune luptătorul de MMA.

Cel mai mult îi place lupta corp la corp, iar în lupte crede că inteligenţa contează mai puţin. "Mai important este să-ţi stăpâneşti emoţiile, altfel poţi să cazi în propria capcană", spune luptătorul.

În cuşca MMA a intrat în urmă cu 3 ani, la două gale organizate la Mamaia şi Ploieşti, de fapt singurele de mare amploare şi care au avut parte de mediatizare. Invitaţia la întrecere a venit de la Todd Medina, organizatorul competiţiilor, luptătorul american care a ajuns până în semifinalele UFC, un fel de Champions League al MMA. Medina este fostul soţ al Ralucăi Sandu, fiica preşedintelui FRF.

"La noi nu m-aş mai bate. Adevărul e că nici nu prea se organizează astfel de întreceri, publicul de la noi e mai mult interesat de K1", e de părere Feri.

După cel mai disputat meci din carieră, cel pe care l-a avut cu luptătorul Shawn David, pe forumurile MMA au apărut zeci de mesaje laudative la adresa lui Feri. Dar răspunsul tânărului te lasă mască: "Nu mă interesează banii, mă bat pentru că asta îmi place să fac cel mai mult". BURSE

Afară se iau 5.000 de dolari la un meci, iar cei mai buni din lume ajung la o bursă de 2 milioane de dolari. În cuşca de luptă intră toţi forţoşii, măcelari, zidari, care ştiu să dea, dar nu ştiu să încasez

George Uşurelu trebuie să se gândească un pic ca să-şi aducă aminte toate trofeele pe care le-a câştigat. "Nu vreau să mă laud", spune modest sportivul. E multiplu campion naţional la Who Shu, la stilul Sanshou, şi campion naţional la Kick Boxing.

El e unul dintre sportivii care întăreşte ideea că la competiţiile MMA treburi să ştii lovituri din toate sporturile. La antrenamente nu prea există menajamente, se dă cu convingere, în forţă, iar colegul opreşte exerciţiul doar când bate cu palma în saltea, semn că luptătorul Uşurelu l-a lăsat fără variante şi l-ar putea face KO.

A cântat la chitară cu mănuşile de box

George Uşurelu s-a apucat de lupte de mic, de pe la 12 ani. "Poate o să vă pară ciudat, părinţii m-au trimis să iau lecţii de chitară şi n-au vrut să înţeleagă că nu-mi place. Lângă chitară îmi puneam mănuşile de box şi mă duceam la sală", spune luptătorul. Acum nu trebuie să mai convingă pe nimeni cât de mult ţine la pasiunea sa, iar dacă ajunge acasă cu un ochi vânăt nu se sperie nimeni. "Suntem o familie de sportivi, soţia mea a făcut karate. Şi cel mic, Iannis, care are doar 4 ani, merge cu mine la sală şi se antrenează", povesteşte sportivul despre familia sa.

La competiţii de MMA a participat în Ungaria, Polonia şi Serbia. "Îmi amintesc că pe la sfârşitul anilor ’90 se organizau şi în România. Nu erau mediatizate şi puteau să vină şi amatori. Se înscriau tot felul de oameni: măcelari, zidari. E adevărat că picau repede, nu aveau tehnică şi aveau impresia că dacă au un pic de forţă îi pot bate pe toţi", spune luptătorul.

5.000 de dolari poate câştiga în România un luptător de MMA

George crede că dacă vrei să lupţi afară trebuie să prinzi un manager bun. "Categoric meciurile din MMA sunt mai bănoase. E adevărat că e şi o uzură fizică ce nu există la celelalte sporturi. Iar dacă vorbim de un meci greu, ca să te refaci îţi trebuie o lună în care doar citeşti ziarul şi bei cafea. În România, din păcate nu prea s-au făcut gale mari, p o a t e de acum încolo", spune sportivul.

La galele organizate la noi sunt burse care pornesc de la câteva sute de dolari şi, în funcţie de cât de cunoscut şi de bun e sportivul, poate ajunge la 5.000 de dolari. Ca o comparaţie, sportivi români de K1 care ajung la gale de afară mai puţin cunoscute iau burse de aproximativ 2.000 de dolari.

Diferenţele sunt şi mai mari dacă ar fi să comparăm cele mai importante competiţii internaţionale. De exemplu, una dintre galele foarte importante de K1 a fost dotată cu premii în valoare totală de 460.000 de euro, în timp ce unul dintre cei mai buni sportivi de MMA poate câştiga până la 2.000.000 de dolari la un singur meci.

Multiluptătorul

În general în astfel de întreceri se înscriu sportivii care sunt pasionaţi de lupte, tot felul de stiluri.

"Nu e de-ajuns să ştii judo sau box. Trebuie să te antrenezi pentru toate genurile în parte, să faci exerciţii de forţă, să ştii şi cu picioarele, şi luptă la sol, să ştii cum să cazi. De exemplu, în astfel de competiţii pugiliştii erau victime sigure pentru că în momentul în care începeau să primească lovituri pe corp, la picioare sau pe antebraţe, cedau imediat", explică luptătorul şi antrenorul Uşurelu.

S-A FĂCUT UN DUR

Antrenorul de MMA, fiul actorului George Mihăiţă

Tudor Mihăiţă, antrenorul de la clubul Absoluto, ţine în priză vreo 30 de sportivi, luptători care se pregătesc să se bată în MMA. Tot aici se antrenează şi Cătălin Zmărăndescu, unul dintre primii sportivi de MMA de la noi, care acum se pregăteşte pentru un meci în Anglia.

Tudor spune despre lupte că la el e mai mult vorba de un hobby. Însă, din câte se pare, pasiunea a fost atât de aprinsă încât la sfârşitul lunii trecute a reuşit să cucerească medalia de argint la Europenele de Brazilian Jiu Jitsu, care s-a desfăşurat la Lisabona. De altfel, e sigur că fără acest stil de luptă nu poţi rezista în MMA-ul actual, iar acest lucru este întărit de faptul că, din 5 campioni, 4 sunt din BJJ.

În toamnă va merge în Anglia pentru un meci de MMA. "Pentru mine, sportul ăsta e mai mult un hobby, dar nu vreau să trăiesc cu regretul că n-am făcut-o. Când intri în cuşcă şi se închide uşa aia în spatele tău e cu totul altfel decât atunci când intri în ring. Când vezi corzile, ai impresia că poţi scăpa, că te poţi strecura printre ele. În cuşcă, s-a închis poarta, eşti tu cu duşmanul şi vezi ce iese", spune Tudor.

Tatăl lui, actorul George Mihăiţă, directorul Teatrului de Comedie, încă nu s-a împăcat cu ideea că fiul său e gladiator modern. L-ar fi vrut să-şi continue doar cariera de jurnalist pe care a început-o la revistele "Salut" şi "Generaţia Pro", apoi la cotidianul "Prosport". Dar viaţa nu e făcută doar din ce se cade. Tudor Mihăiţă a ales să fie el înşuşi. Un pachet de muşchi şi o inimă care pompează pasiune.

Clubul lui Tudor are numai victorii în MMA, ceea ce pentru fiul actorului e la fel de important ca succesul unei premiere pe scena teatrului.

OCTOGON. Tudor Mihăiţă, vicecampion european la brazilian jiu jitsu, intră în MMA în toamnă FOTO: Răzvan Vălcăneanţu

TOP

Care sunt cei mai buni din lume şi de la noi

MMA (Mixed Martials Arst) a fost făcut popular începând cu 1993, când familia Gracie, care avea o tradiţie de generaţii în brazilian jiu jitsu, un stil de arte marţiale, au organizat o gală în America. Singurele reguli din timpul meciului erau să nu bagi degetele în ochii adversarului şi să nu-l muşti.

Întrecerea a primit şi un nume, Ultimate Fighting Championship, care a devenit repede una dintre cele mai spectaculoase şi mai puternice competiţii sportive din lume. În istoria acestor întreceri s-au făcut şi clasamente.

Pe locul 3 în topul celor mai buni luptători este poziţionat Ken Shamrock. Sportivul a participat chiar de la începuturile competiţiei, a câştigat de două ori UFC Superfight şi a ieşit învingător la încă trei gale. Pe locul al doilea, specialiştii îl plasează pe Royce Gracie, care face parte din familia care a promovat MMA în lume. El este unul dintre cei care a pus această întrecere pe harta evenimentelor notabile din sport prin luptele spectaculoase pe care le-a făcut. Pe locul întâi e poziţionat Randy Couture. Luptătorul căruia i se mai spune şi "The Natural" a fost primul care a câştigat două campionate de UFC la clase de greutate diferite. A participat la lupte UFC din 1997, iar în 2006 a anunţat că se retrage. Însă, un an mai târziu, anunţă că va participa din nou şi a făcut cea mai mare surpriză din UFC: a câştigat din nou competiţia şi a bifat cel de-al cincilea titlu.

• La noi, prima gală mare a avut loc la sfârşitul anilor ’90 şi s-a organizat la Circul Globus. Unul dintre sportivii care au participat şi care sunt mai cunoscuţi a fost Cătălin Zmărăndescu (foto Libertatea).

Promoterul Edy Irimia (foto Vlad Stănescu), cel care a popularizat K1 în România, spune că va organiza mai multe gale în care vor fi şi meciuri de MMA.

"Vor fi 70% meciuri de K1 şi 30% lupte de MMA. Publicul acestor meciuri e în general unul ceva mai avizat şi care are cunoştinţe în domeniul luptelor", Edy Irimia.

Aceste meciuri nu se vor desfăşura în cuşcă, ci în ring, într-un sistem care se numeşte Pride. Acest gen a fost introdus de japonezi. Primul mare eveniment a avut loc într-un Dome din Tokyo pe 11 octombrie 1997.

În doar câţiva ani, Pride a devenit una dintre cele mai puternice întreceri şi s-a extins în peste 40 de ţări din lume. Pride a reuşit să adune şi recordul de audienţă la o întrecere de MMA, când strâns, la finala din 2003, 67.450 de spectatori.

Unul dintre cei mai buni luptători e considerat rusul Fedor Emelianenko, care luptă din 2004 şi a adunat în palmares trei titluri de campion în întreceri Pride.