Copiii s-au prins că pe internet găseşti orice şi aleg "soluţia imorală" a copierii de pe site-urile care oferă soluţii.

Cel mai bun meditator al elevilor români este Google. Aproape nu mai există temă pentru acasă a cărei rezolvare să nu fie găsită pe internet. Română, engleză, matematică, chiar şi fizică, orice are o soluţie la îndemână dând un "search".

"Evenimentul zilei" a ales, la întâmplare, trei teme date unui elev din clasa a X-a de la Colegiul Tehnic de Industrie Alimentară "Dumitru Moţoc", din Bucureşti, şi a verificat dacă ele ar putea fi găsite gata rezolvate pe net.

Prima temă, la fizică, era realizarea unui referat despre motoarele Otto şi Diesel care să conţină definiţia motoarelor, modul de construcţie, funcţionarea lor, avantajele şi dezavantajele. Foarte uşor, am descoperit că un referat care să conţină toate elementele de mai sus se găseşte pe site-ul www.referat.clopoţel.ro. Însă nu este singurul: prezentări similare se găsesc şi pe www.referatele. com, www.referat-scoala.ro sau www. referat.ro.

Cele mai multe sunt gratuite, dar accesarea unora dintre ele costă 3 euro, iar plata se poate face prin SMS sau cu ajutorul cardului.

Matematica, dificil de copiat

A doua temă, cea la limba română, cerea caracterizarea personajului Sburătorul, din poezia cu acelaşi nume a lui Ion Heliade Rădulescu. Deşi nu am găsit un referat dedicat exclusiv personajului mitic, pe net există o mulţime de comentarii ale poeziei în care este inclusă şi descrierea Sburătorului. Sursele au fost aceleaşi site-uri de referate.

La matematică, lucrurile sunt ceva mai complicate. Tema pentru acasă era rezolvarea unei probleme cu o funcţie bijectivă: "Fie funcţia f:R->R, f(x)=2x, dacă x>=0, 3x dacă x<0. Să se arate că f este bijectivă şi să se determine inversa sa".

Nu am găsit rezolvarea acestui exerciţiu, dar pe www.meditatiionline.ro sunt rezolvate probleme similare. Totul e să prinzi metoda.

"Copiatul merge numai dacă profesorul închide ochii"

"Consider că fenomenul copierii apare în momentul în care cerinţele formulate de profesor sunt derizorii. Dacă profesorul e mai puţin exigent există şi riscul acesta. Atunci elevul se uită pe site- ul nu ştiu care şi copiază. Eu am experienţă: e de ajuns să văd o poză şi ştiu de unde e luată. Ştiu toate tâmpeniile de pe net", spune Ion Toma, profesor de fizică la Colegiul Naţional "Mihai Viteazul", din Capitală.

"Scopul site-urilor precum www.referate. ro este de a furniza soluţii nemuncite, fără cea mai mică apăsare că ar fi furt intelectual sau impostură. Eu cred că merge numai dacă profesorul închide ochii. Sunt mai multe căi pentru ca profesorul să găsească de unde a copiat elevul. Există şi softuri specializate. Un profesor care îşi cunoaşte elevii poate să aprecieze dacă o lucrare este sau nu făcută de un anumit elev. Pentru că nu e suficient ca elevul să vină cu acel referat, trebuie să mai şi ştie ce scrie acolo. Nu e posibil să vezi ceva impecabil, într-un text ştiinţific de mare acurateţe, iar elevul să nu poată să lege două vorbe pe subiect", este de părere profesorul de fizică Sever Popa, directorul Colegiului Naţional "Mihai Viteazul".

"Primul găsit, primul scos la imprimantă"

Fenomenul copierii de pe internet apare însă mult mai devreme. "De fiecare dată când se dau referate, caracterizarea unui personaj de pildă, sursa este internetul în primul rând. Primul găsit, primul scos la imprimantă. Nici măcar nu sunt interesaţi să compileze", spune Alina Pandele, profesoară de limba română la clasele V-VIII la Şcoala Generală nr. 1 din Bucureşti, însă completează că referate se dau numai în situaţia în care elevul a absentat foarte mult. În general, atunci când dă o temă pentru acasă, ea schimbă cerinţa unui exerciţiu, astfel încât să nu poată fi găsit pe net.

La matematică este mai greu de copiat de pe site-uri din cauza simbolurilor, spune profesoara Violeta Udrea de la aceeaşi şcoală. Copiii sunt însă inventivi şi au găsit alte modalităţi de a obţine o temă gata rezolvată, tot cu ajutorul internetului.

Atunci când nu ştie să rezolve o problemă, Eliza Zâmbreanu din clasa a VIII-a intră pe site-ul www.tpu.ro (toţi pentru unul) şi întreabă pe forum cine ştie cum se rezolvă un exerciţiu. "Întrebi ce nu ştii şi îţi răspunde cineva care ştie. Tu poţi să îi dai un răspuns corect la altă materie, dacă te pricepi. Şi dacă ai multe răspunsuri corecte îţi dau fundiţe", spune ea.

"Cam toată generaţia Google copiază de pe internet"

"Cred că toţi profesorii din lume se confruntă acum cu această problemă. Cam toată generaţia Google copiază de pe internet. Îngrijorător este că elevii o văd ca pe ceva normal", povesteşte Mariana Miroiu, profesoară de limba engleză la Şcoala Generală nr. 1.

Spre exemplu, una dintre temele date la ora de engleză a fost ca elevii să citească o carte, iar apoi să scrie în engleză zece lucruri bune pe care le-au învăţat de la un personaj. Uneori, copierea se face fără niciun pic de discernământ: "Un elev a luat zece sfaturi de pe internet şi le-a pus acolo. El a spus că nu a copiat. Dar am luat o frază, am dat un search şi imediat am găsit-o. Frazele erau atât de frumos aranjate încât era imposibil să nu îmi dau seama pentru că ştiu nivelul copiilor. Când folosesc fraze alambicate, realizez că nu e munca lor", spune Miroiu.

Altă dată, elevilor li s-a cerut să descrie un personaj dintr-un serial. "Pe net au găsit tot. M-am trezit chiar şi cu un rezumat despre serial, ceea ce eu nu le cerusem", arată profesoara. Miroiu crede că tendinţa elevilor de a copia de pe internet este întreţinută şi de specificul învăţământului românesc: "Atunci când profesorul îţi cere să memorezi lecţia, plagiezi profesorul. Dacă ei învaţă lucrul acesta de la profesori, atunci plagiază şi internetul". "La caracterizarea unui personaj, sursa este internetul, în primul rând. Primul găsit, primul scos la imprimantă. Nici măcar nu sunt interesaţi să compileze." ALINA PANDELE, profesoară de limba română la Şcoala nr. 1, Bucureşti

TRANSLARE. Problemele din manualele de matematică se mută în spaţiul virtual. Iei problema din carte, întrebi pe tpu.ro cum se rezolvă şi în câteva minute primeşti răspunsul. Problema rămâne în arhivă pentru toate căutările ulterioare. SOLUŢIE

Profesorii contraatacă

Pentru a scăpa de teme copiate de pe net, Mariana Miroiu încearcă să dea exerciţii cât mai inedite şi să formuleze cerinţe cât mai originale. De pildă, dacă este o temă legată de un personaj, le cere copiilor nu numai să alcătuiască biografia şi descrierea personajului, ci şi să scrie o scrisoare adresată acestuia în care să îi dea sfaturi, să îi spună ce le-a plăcut sau nu la el.

O altă cerinţă a fost să realizeze o diagramă Venn prin care să compare personajul cu ei înşişi pentru a vedea ce au în comun şi ce nu. "Pentru proiectele mari, înţeleg să se inspire, dar le spun că tot ce iau de pe internet să reformuleze, să selecteze anumite părţi, să pună între ghilimele, iar la final să citeze sursa. Le-am explicat că tot ce are .com în coadă nu e de încredere, dar . org sau .net sunt acceptate. Le cer să folosească mai multe surse, minimumul este trei", explică ea.

Profesorul de fizică Ion Toma procedează la fel: "De regulă, temele pe care le dau eu nu pot fi găsite în altă parte, şi atunci nu au ce să copieze. Trebuie să fie originale şi adaptate la nivelul de cunoştinţe al elevilor".

INVERSARE

Când elevul devine profesor: site-ul pe care întrebi şi colegii îţi oferă soluţia

Site-ul www.tpu.ro (toţi pentru unul), lansat în urmă cu doi ani, a devenit o sursă serioasă de informaţii pentru elevii aflaţi faţă în faţă cu o temă dificilă.

Pagina este organizată sub forma unui forum în care unii pun o întrebare, iar alţii îi oferă răspunsul pe care ei îl consideră corect. Dincolo de întrebări legate de filme şi jocuri pe calculator, multe întrebări sunt legate de rezolvarea temelor la matematică, gramatică, filosofie, chimie sau limba română.

Potrivit datelor SATI (Studiul de Audienţă şi Trafic Internet), cu peste 100.000 de vizitatori unici pe zi, www.tpu.ro se află pe locul doi în clasamentul reţelelor sociale din România în funcţie de numărul clienţilor unici, după www.hi5.com. Potrivit trafic.ro, TPU este al 12-lea cel mai vizitat site din România.

"Utilitar şi distractiv, e un mod relaxat de a afla, în timp real, răspunsuri la întrebări care apar brusc. Dacă Facebook întreabă «La ce te gândeşti?» iar Twitter «Ce faci?», TPU are la bază «Ce vrei să ştii?»", explică Dragoş Stanca, consultant al companiei care deţine TPU (site-ul este proprietatea F5 şi TreeWorks).

"E un site în primul rând util, care însă filtrează informaţiile utile prin vocea unei comunităţi. De la întrebări de genul care e cel mai potrivit card bancar până la unde să îmi petrec vacanţa, ele se regăsesc în TPU şi sunt trecute prin filtrul comunităţii, cele mai valide răspunsuri fiind promovate", continuă Stanca.

"TPU este, în acest moment, «liber de publicitate». În cursul lui 2011 vom lansa şi metodele de generare de venituri", mai spune el.