Acum ?aizeci de ani, în noiembrie 1952, în Praga, fostul secretar general al partidului comunist din Cehoslovacia, un stalinist fanatic împreun? cu al?i treisprezece importan?i exponen?i ai partidului, în majoritate evrei, au fost condamna?i la moarte fiind acuza?i de tr?dare ?i c? ar fi participat într-o conspira?ie sionist?.
În acela?i timp, paranoia din ultima faz? a tiraniei lui Stalin a dus la eliminarea fizic? a membrilor Comitetului Antifascist Evreiesc, printre care celebrul poet de limba idi?, Peretz Markish, ?i la decizia macabr? de încarcerare a medicilor evrei care au fost acuza?i c? ar fi încercat s? îi otr?veasc? pe liderii sovietici. Dac? Stalin nu ar fi murit în martie 1953, ace?ti doctori ar fi fost executa?i. Cum a fost posibil ca interna?ionalismul bol?evic s? degenereze într-un antisemitism feroce cu nimic diferit de excesele propagandistice ale „Sutelor Negre” din Rusia ?arist?? Unde disp?ruse promisiunea umanismului marxist, visul solidarit??ii proletare indiferent de limb? sau origine? Nu exist? oare ceva ascuns în gramatica secret? a obsesiilor stângiste, în fantasmele politice fundamentale ale Stângii, care s? explice asemenea r?bufniri vulgare de intoleran??? Robert Wistrich, un istoric meticulos ?i extraordinar de erudit al pasiunilor politice moderne, printre care socialism, sionism ?i echivalentele acestora pe palierul de extrem? dreapt? al continuumului ideologic, a scris un tratat asupra propensiunilor antisemite persistente în mi?c?rile revolu?ionare de stânga. Autorul arat? cum idei de natur? resentimentar? au marcat viziunea socialist? asupra evreilor, care au fost percepu?i drept agen?i ai instinctelor ?i viciilor capitalismului. Chiar ?i înainte de Revolu?ia Francez?, personalit??i importante ale iluminismului au adoptat atitudini profund iudeofobe. În Fran?a, Voltaire i-a acuzat cu vehemen?? pe evrei c? ar fi fost imposibil de tribali?ti, în timp ce în Germania, discipolii lui Hegel au considerat iudaismul drept o religie esen?ialmente reac?ionar?, un obstacol în calea emancip?rii umane. Unul dintre cei mai virulen?i antisemi?i a fost Bruno Bauer, care în prim? faz? a fost un prieten apropriat a lui Karl Marx, ca mai târziu s? devin? du?man politic ?i filozofic al celui din urm?. Marx însu?i a avut o atitudine ambivalent?, deseori ostil? ?i stângace, în raport cu propria origine evreiasc?. De fapt, textul s?u de tinere?e „Contribu?ii la chestiunea evreiasc?” îi prezint? pe evrei într- o lumin? predominant defavorabil?. Ei erau încarnarea a ceea ce romanticii iubeau s? urasc?: egoism, mercantilism ?i lips? de suflet. Acest articol timpuriu al lui Marx a devenit un text sacru pentru cei de la stânga care au abordat subiectul emancip?rii ?i asimil?rii evreilor. Ace?tia din urm? au împrumutat de la p?rintele fondator convingerea c? evreii erau încarnarea injusti?iei capitaliste, identificându-i cu sistemul bancar ?i monetar. Într-un final au ajuns s? cear? de-iudeizarea societ??ii prin intermediul revolu?iei proletare. Marx a elaborat aceast? viziune în cadrul unei cosmologii politice în care evreitatea ?i capitalismul erau identice. Aceea?i fixa?ie s-a manifestat ?i în cercurile de stânga nemarxiste, de la Proudhon la Bakunin sau al?i anarhi?ti. Textul de mai sus este un fragment din recenzia la volumul lui Robert S. Wistrich, „From Ambivalence to Betrayal: The Left, the Jews, and Israel” pe care am publicat-o în luna octombrie în prestigioasa revist? „International Affairs”.
Recomandările noastre
