Printre protestatarii de pe platforma chimică astăzi de dimineaţa se strecura ca o umbră Marinela Pleşea.
O femeie inaltă, subţire şi trasă la faţă. Pe cap purta o basma, iar sub braţ duce un maldăr de hârtii. Se îndreaptă încrezătoare spre bancomat. După câteva clipe îşi pune mâinile la ochi şi izbucneşte în plâns. " Sunt disperată, de disperarare îmi vine să urlu de nebună pe străzi. Am venit direct de la spital unde ma făcut o şedinţă de chimoterapie să îi rog să îmi de banii pe concediu medical. Toţi banii mei sunt trei lei. Ce fac, unde mă duc eu cu banii ăştia? Nicio pâine nu le pot cumpăra copiilor" spune printre lacrimi femeia. Marinela Pleşea, are 42 de ani, lucrează în Otchim de 25 de ani ca operator. Are trei copii minori, iar sotul cardiac munceşte cu ziua în construcţii. În urmă cu şase luni a fost diagnosticată cu cancer de col uterin în fază terminală. În speranţa că se va face bine femeia a vândut tot ce avea de valoare în case iar banii i-a cheltuit pe tratamente prin spitale. Alături de ceilalţi angajaţi ai combinatului, Marinela Pleşea nu şi-a primit banii pe concediu medical pe luna august. "Dacă nu îmi primesc banii care mi se cuvin pe concediu medical măcar să îmi dea şi mie un ajutor umanitar. Pur si simplu nu am ce să le pun copiilor e masă. Dimineaţa pleacă nemâncaţi la şcoală. Mi-e foame mama asta aud mereu dimineaţa la prânz şi seara. Mi se rupe inima pentru copiii mei, mi se rupe inima că nu mai pot face nimic pentru ei. Îi curând îi voi lăsa singuri pe lume", spune plângând mama celor trei minori. Familia Pleşea trăieşte într-o casă sărăcăcioasă din cartierul Colonie Nuci din Râmnicu Vâlcea. Cei trei copii au vârste cuprins între 8 şi 11 ani, iar în prim azi de şcoală nu au avut nici măcar un caiet în ghiozdanelel primite de prin vecini. "Simt că am ajuns la capătul puterilor. Niciodată nu am fost atât de săraci încât să nu aveam nici după ce bea apă. Eram sănătoasă, avem un salariu bun, acum …simt că se prăbuşete totul în jurul meu", a mai spus Marinela. Într-o situaţie similară este şi Ilie Bărăgan de 44 de ani, lucrează de mai bine de 27 de ani în combinatul Oltchim Rm Vâlcea. Era stâlpul familiei, cel care aducea în casă un salariu decent. În ultimum an însă viaţa i s-a schimbat radical după ce medicii l-au anunţat că are cancer pulmonar iar zilele îi sunt numărate. Soţia sa diagnostică şi ea cancer mamar a fost nevoită să renuţe la serviciu pentru a-l îngriji prin spitale. Acum are o pensie pe caz de boală de 350 de lei. Familia cu doi copii o duce tot mai greu. Banii abia ajung pentru medicamente, spitalizare şi hrană. Nevoile celor doi copii şi cheluielile de întreţinere ale casei sunt mereu lăsate pe utimul loc. Datoriile se strâng de la o lună la alta. "Aş vrea să se gândescă cineva şi la cei care au muncit o viaţă în combinat iar acum din cauza bolii nemiloase îşi numără zilele. Să se gândească că boala nu aşteaptă să intră banii în cont. Nu a primit banii pe concedii medicale din iulie şi suntem în octombrie. Noi nu mai suntem o prioritate pentru nimeni" , a spus soţia lui Ilie Bărăgan. Femeia de 39 de ani îşi mai doreşte un singur lucru pentru soţul ei: "Un loc de veci într-un cimitir din Râmnicu Vâlcea. Atât." Dacă altă dată era o mândrie să lucrezi la Oltchim şi datorită salariilor mari şi plătite la timp, acum multe familii au ajuns să trăiască de pe azi pe mîine. Navetiştii nu mai au bani pentru transport şi dorm prin vestiare, iar majoritatea trăieşte din împrumuturi.
Recomandările noastre
