DISPERAREA celor care au "orbul culorilor": "Vrem permise de conducere fără şpagă!"

Vasile Tomoiagă e un şofer discromat. De ani de zile, se luptă să obţină dreptul de a conduce pentru toţi cei ca el, fără să dea şpagă.

Un clujean care poartă pe fiecare certificat medical ştampila "discromat" şi-a transformat deficienţa într-un subiect de dezbatere şi pune presiune pe autorităţile din România care nu permit celor cu discromatopsie să obţină un permis de conducere. Vasile Tomoiagă s-a dus pentru asta şi la Bruxelles, la Comisia Europeană, să depună un memorandum, iar în România a trimis parlamentarilor şi Ministerului Sănătăţii scrisori la care răspunsul e încă pe drum. Să le dea, domʼle, carnet la toţi discromaţii!, ar spune Vasile Tomoioagă. Atâtea frustrări a tras pentru permisul ăsta, încât a hotărât să nu se lase. Dacă restul europenilor au putut - noi de ce n-om putea? "Eu văd o culoare" Vasile Tomoiagă spune că şi-a dat seama în copilărie că ceva nu e în regulă cu vederea lui. Diagnosticat cu deutanomalie, adică nu poate distinge culoarea verde, clujeanul spune că, pe lângă asta, nu poate vedea nici nuanţele derivate. Pentru el, sunt nişte marouri mai şterse sau mai intense, în funcţie de cantitatea de verde din culoare. Are probleme şi cu rozul. "S-a întâmplat să merg prin magazine şi să cer o cămaşă şi să nu pot spune ce culoare are. Eu văd o culoare, nu ştiu dacă înţelegeţi. O culoare pe care n-am mai văzut-o până atunci. Nu pot distinge nuanţele". Nu ştie cum arată turcoazul, iar când îi arată soţia o lumină verde, galbenă sau roşie, el vede o lumină şi-atât, albă sau portocalie, în funcţie de intensitate. Într-o seară, când stătea cu prietenii la o partidă de rummy, a făcut o suită frumoasă cu piese şi roşii, şi verzi, de-au râs amicii o săptămână. El pe toate le-a văzut roşii. Tufa de zmeură Nu-şi vede deficienţa ca pe ceva care-l deranjează, pentru că, spune Tomoiagă, chiar nu e nimic deosebit. Când a dat admiterea la Liceul CFR din Cluj, la testarea medicală, un doctor i-a spus îmbufnat că n-o să poată să şofeze vreodată. Nu s-a speriat. Dacă stă la o distanţă de cinci metri faţă de o tufă cu zmeură coaptă, nu vede decât frunze. Cu cât se apropie mai mult începe să vadă câte ceva. În piaţă însă n-a confundat niciodată bananele galbene cu cele verzi. Când a venit vremea să-şi facă un control pentru permis, a fost trimis la o clinică de stat. "Verdele led l-am văzut alb, iar roşul aprins l-am văzut portocaliu. Mi-au dat un certificat pe care era scris «discromat total». Aşadar, nu puteam obţine permisul. După asta m-am dus la un cabinet particular, unde mi-a fost testată vederea la distanţă. Medicul de acolo a considerat că am o discromatopsie parţială şi că sunt apt pentru a avea un permis de conducere pentru amatori", spune Vasile Tomoiagă. Se întâmpla în 2009. De atunci a început să se documenteze despre această deficienţă, dar şi să-i îndrume pe alţi discromaţi cărora li s-au cerut şpăgi grase ca să fie trecuţi "apţi" în certificatul medical. Un prieten l-a întrebat odată: "Mă, Vasile, crezi că merită maşina aia atâta efort?". Clujeanul i-a răspuns că, fără discuţie, bucata de tablă nu merită. El o face pentru libertate şi pentru drepturile pe care trebuie să le aibă.

Carnet luat pe şpagă Şi Radu Popescu, un român stabilit în SUA, face petiţie peste petiţie ca discromaţii să nu mai fie umiliţi prin cabinetele medicale. Acum zece ani, când a dat examenul la şcoala de şoferi, un medic i-a promis că, atât timp cât va profesa el, n-o să aibă carnet. "Cabinetele astea sunt ca nişte fabrici de pus ştampile. Intri pe o parte, treci prin faţa a zece doctori şi ieşi pe partea cealaltă. Totul în cinci minute. M-au testat cu planşele Ishihara, pe care evident că le-am greşit. Una din asistentele de acolo, pe care întâmplător o cunoşteam, m-a contactat după examinare şi mi-a spus că am greşit abordarea şi că ar fi trebuit să vin pregătit cu bani. Pe vremea aceea, şpaga era de 200 de dolari. Între timp am găsit un alt cabinet autorizat, unde au ajuns la o concluzie asemănătoare: deutanomalie. Doctorul a considerat anomalia drept «uşoară», ca atare m-a trimis la un Spital CFR", povesteşte Popescu. Cu aceleaşi planşe Ishihara a fost testat şi la CFR. Norocul lui a fost să greşească doar două planşe. A dat un al doilea test, în care trebuia să identifice culoarea unor surse reale de lumină. A ieşit binişor, iar oftalmologul i-a spus că e apt pentru a conduce. Fără şpagă. "Am desenat un copac roşu"

Radu Popescu a plecat în Statele Unite în urmă cu opt ani şi lucrează în management, la o firmă de automatizări industriale din statul Washington. La fiecare patru ani, merge să refacă testele pentru acuitate vizuală. Americanii îl aşază la cinci metri de o planşă Ishihara colorată cu buline. În afară de strestul controalelor medicale,Radu spune că n-a avut niciodată probleme. Când era mic, îi plăcea să deseneze. Ştia însă că o dă în bară când colegii de clasă îi spuneau că a desenat un copac roşu. El îl vedea verde. "Văd doar culorile primare" Un alt Radu, din Bucureşti, discromat orb la culoarea verde, spune că la semafor se ghidează după poziţia luminilor. Dacă e aprinsă cea de jos, pleacă de pe loc. Are 26 de ani şi poate percepe doar culorile primare. Nu poate distinge nuanţele mai deschise. Despre roz sau bleu ştie doar că-s nişte culori care există, dar el le vede roşu şi albastru. La fel ca şi celorlalţi, viaţa i s-a încurcat când a ajuns in cabinetul oftalmologului. Planşele Ishihara erau cât pe ce să-i aducă pe certificat ştampila de "inapt". "Am dat şpagă, normal. Îţi dai seama că ţi se cere când medicul îţi spune aşa, cu reproş, «uite care e treaba, nu poţi conduce». Vede că te ambalezi şi-atunci îţi propune afacerea. Eu am dat cinci sute de lei, că mă gândeam că e grav, că-mi face doctorul un serviciu mare. Am un prieten care a dat doar două sute de lei, de exemplu", povesteşte Radu. Sunt rare cazurile în care femeile moştenesc gena orbului de culoare. Cristina Iocu, medic la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, spune că vede gri în loc de verde

Unul dintre cei mai bogați români, propus candidat la președinție. Are o avere uriașă

O celebră vedetă TV, fascinată de Călin Georgescu. Îl admiră și pe Viktor Orban

Doar 0,4% dintre femei sunt discromate. Cristina Iocu, din Craiova, este una dintre ele. Spune că până să afle că e "specială", a crezut că toţi văd lumea la fel ca ea. Nu există contrast de culoare, toate sunt şterse. La grădiniţă, când spunea că vede gri în loc de verde, era trimisă să înveţe culorile. Îi găseau scuza: e mică şi nu ştie. Nimeni nu se gândise că ea totuşi le vedea invers. În anul IV de Medicină, la un stagiu de oftalmologie, i s-au pus în faţă planşele Ishihara. Vedea alte cifre decât colegii ei şi aşa a aflat că e discromată. O vede ca pe o particularitate, nu ca pe o deficienţă. Tatăl ei biologic, care a murit acum 25 de ani, era discromat. Şi mama ei a moştenit gena reversivă de la bunicul Cristinei, însă gena dominantă e cea bună şi vede culorile normal. La ea însă s-au întâlnit ambele "reversive" şi are implicit orbul verdelui. "Dacă îmi pui în faţă verde - iarbă, un kaki şi un gri, eu nu pot face diferenţa între ele. Toate-s gri. Alte culori apropiate ca nuanţă le văd la fel. Negru cu tentă albătruie eu îl văd mov", spune Cristina. Una dintre icoanele pictate de Cristina Iocu Tatăl ei era şi pictor. Un artist discromat care se ghida în paleta de culoare după luminozitate. Despre lucrările lui, pe care Cristina le păstrează, spune că au tuşe fără contrast: "La el nu există o combinaţie între culori. Graniţa e evidentă. E ca şi cum ar picta un copil cu acuarele. Dar el a lucrat cu ulei şi pânză". De la el a moştenit, pe lângă orbul de culoare, talentul la desen. Cristina pictează icoane şi ştie, pentru că i-au spus alţii, că umbrele din tablourile ei sunt prea "tăioase". Exerciţiu pentru semafor În urmă cu un an jumate, medicul şi-a luat permisul de conducere. I-a fost uşor pentru că, spune Cristina, a dat peste un oftalmolog mai înţelegător. "Când conduc, nu înseamnă că nu pot deosebi verdele. Ştiu că trebuie pornesc când lampa de jos de aprinsă. Problema mea e că văd culorile cu întârziere. Şi am ratat semafoare, pentru că trebuie să fiu la 50 de metri ca să disting nuanţele", povesteşte Cristina. Ştie că trebuie să-şi antreneze instinctele. Îi este dificil când dă de un drum îl lucru şi vede în faţa ochilor paletele verzi sau roşii: "De la mare distanţă, nu pot face diferenţa între ele, de aceea trebuie să ajung foarte aproape ca să-mi dau seama că dacă e gri, deci verde, ca să pot trece", mai spune Cristina. La serviciu, la secţia de boli infecţioase a spitalului, spune că mai are din când în când greutăţi. I s-a întâmplat să vadă albul ochilor unui pacient galben şi să-i treacă prin cap că are icter. Atunci cheamă în ajutor un coleg. "Sau bubele să mi se pară mai roşii decât sunt ele de fapt. Dar nu sunt probleme imposibil de trecut, ştiu că trebuie să cer păreri dacă am vreun dubiu", mai adaugă medicul.

Oftalmologii care au avut de-a face cu astfel de cazuri spun că n-ar da nimănui voie să conducă, pentru că "sunt pericol pe şosele"

Monica Pop (foto), specialist în oftalmologie, este de părere că discromaţii nu trebuie să aibă dreptul de a conduce. Medicul spune că deficienţa este atât de complexă, încât unele cazuri sunt la limita spre normal, dar nici aşa nu înseamnă că pot obţine un permis auto. "Nepercepând vede şi roşu sau derivaţiile lor înseamnă că nu poţi fi şofer. Sunt forme mai grave. E ca la orice afecţiune: la o răceală unul tuşeşte şi îi curge nasul, altul are doar febră. Aşa e şi la discromatopsie. Pot vedea verde, dar nu văd roşu. Unii nu văd galben sau albastru", spune Monica Pop. Discromatopsia poate fi genetică, dar se poate şi dobândi în urma unor afecţiuni ale nervului optic. 8% dintre bărbaţii României au orbul culorilor. O dereglare funcţională a celulelor din retină Discromatopsia este o anomalie a vederii, cauzată de absenţa sau o dereglare funcţională a celulelor din retină, responsabile de percepţia cromatică. Retina este porţiunea ochiului sensibilă la lumină, care conţine celule cu conuri, responsabile de vederea colorată şi cu bastonaşe, responsabile de vederea în întuneric. Când bastonaşele şi conurile sunt stimulate, semnalele luminoase sunt transmise succesiv, prin neuronii retinei, apoi prin fibrele nervului optic ajungând în final la cortexul cerebral.    Persoanele cu discromatopsie prezintă tulburarari ale vederii colorate în spectrul roşu, verde, albastru şi ale combinaţiilor dintre acestea.  Ochiul normal prezintă la nivelul retinei trei tipuri de celule sensibile la lumina cromatică, celule cu con sensibile fie la lumina roşie, verde sau albastră.