În ultima perioadă, viaţa politică din România a atins cote maxime.
Aproape ca nicăieri în lume, 24 de ore din 24 au loc dezbateri. Controversele au devenit atât de pregnante încât toată lumea este pe cale să priceapă chiţibuşurile politicii noastre dâmboviţene. Constituţia şi multe articole din ea nu mai sunt un secret pentru nimeni. Toţi interpretează şi au păreri. De altfel, participarea românilor la ultimul referendum confirmă faptul că politica activă a început să ocupe un loc din ce în ce mai important în viaţa noastră. Nu ştiu cum a reuşit să ne intre şi în familii şi în relaţiile cele mai apropiate pe care le avem. Am să redau câteva situaţii. Un vecin de-al meu a emigrat de mulţi ani peste Ocean. Eram prieteni nici prea-prea, nici foarte-foarte. Nu ne văzusem de mulţi ani. Şi ne-am întâlnit acum câteva zile, venise omul într-un fel de vacanţă. Şi în viaţa lui şi în viaţa mea se întâmplaseră multe. Auzisem de la alţii. În loc să mă întrebe de una de alta, omul s-a proţăpit în faţa mea, agitat, şi m-a întrebat: "Cu cine eşti, cu Băsescu sau împotrivă?". Răspunsul meu l-a liniştit. Abia apoi am putut să vorbim normal despre familile noastre, dar numai după ce am lămurit această problemă, iată, mult mai importantă decât pare la prima vedere. Câteodată ies cu prietenii care îşi plimbă câinii în parc, la Izvor. Acolo, în locul special amenajat şi acceptat de toţi ca fiind pierdut în favoarea celor mai buni prieteni ai omului, se strâng cam aceiaşi oameni, iubitori de câini, cu "odraslele lor". De mult timp sunt aceiaşi şi plimbările cu micile animale sunt un prilej şi pentru ei de a mai schimba o vorbă. Comunitatea asta are şi farmecul ei pentru că , între timp, stăpânul unui coker şi stăpâna unui boxer chiar s-au şi logodit! De o vreme, aceşti oameni şi animalele lor nu mai stau împreună, nu mai vorbesc toţi laolaltă şi nici nu-şi lasă (culmea!) câinii să se mai joace cu cine vor ei. Îi opresc cu comenzi bruşte şi câinii s-au învăţat. Poate nu o să vă vină să credeţi, dar ei sunt împărţiţi în două tabere Pro-Băsescu şi Împotrivă. Funcţie de demenţa pe care o difuzează pe post Antena 3 sunt seri, căci seara se întâlnesc, când nici nu-şi mai vorbesc. Indiferent de ce parte a baricadei ne-am afla, un lucru este cert: Traian Băsescu este o personalitate puternică şi este absolut normal ca la fel de puternică să fie pasiunea cu care este iubit sau urât. Taberele formate în comunitate şi, de multe ori, chiar şi în familii au o explicaţie a lor bazată pe explozia sentimentelor, de toate felurile, faţă de preşedintele suspendat. Şi mai trebuie menţionat un fapt. Acela că acualii săi contestatari nu s-au îndreptat către Crin Antonescu, nici măcar ei nu-l consideră alternativa vieţii lor la preşedinţie. Am simţit acest lucru aflându-mă zilele acestea la Tulcea, locul care nu a dat ţării mai mult cărbune, ci un politician ajuns acum preşedinte interimar. Eu cred că, în prezent, ne găsim în situaţia unui stadion în care are loc derby-ul oraşului. Suporterii, prieteni poate în afara incintei, sunt gata să se încaiere între ei la cea mai mică fază contestabilă sau atunci când adversarii îşi dau la gioale. Dar nu îşi dau seama că prea multă agitaţie face ca stadionul să se prăbuşească sub picioarele lor. Şi mai cred că, după o sută de zile în care nu a făcut absolut nimic pentru ţară, pentru guvernul Ponta scandalul referendumului este paravanul ideal după care se poate ascunde la începutul acestei toamne pe care analiştii o denumesc ca fiind cea mai grea şi traumatizantă pe care românii trebuie s-o treacă de la Revoluţie încoace. Un lucru este cert: Băsescu este o personalitate puternică şi la fel de puternică este pasiunea cu care este iubit sau urât.
Recomandările noastre
