Evenimentul zilei a fost o şcoală de presă

Simona Ionescu
4 iulie 2012, 23:25

Numărul tinerilor care intrau să lucreze la Evenimentul zilei în primii săi ani de apariţie - 1992 şi 1993 - creştea pe zi ce trece.

La un moment dat, se ajunsese la o cifra de circa 350 de oameni, cu mulţi corespondenţi din toate judeţele ţării, ba chiar cu subredacţii importante la Iaşi, Timişoara, Cluj şi Constanţa. A urmat, bineînţeles o triere firească, numarul ziariştilor s-a înjumătăţit, dar tot aveam material să mai scoatem un ziar pe lângă "Bulina roşie" şi ediţia de prânz "Bulina Albastră". Cora Muntean a fost unul dintre cei mai tenace reporteri Evz din ţară cu care am lucrat. Nimic nu se întâmpla în Târgu Mureş fără ca ea să nu afle, niciodată nu refuza să meargă undeva, oricât de târziu. Părea că e mereu în competiţie cu ceilalţi corespondenţi ca să câştige loc în ziar. "Am învăţat să nu par săracă, fiindcă sunt vulnerabilă" Cora Muntean Trei întamplări amuzante de la Evenimentul Zilei. Amuzante acum, atunci trăiam un calvar. Doru Ioan Tărăcilă era ministru de Interne şi venise la Tg Mureş pentru nu ştiu ce mare scandal. Am umblat o jumătate de zi după el să-mi dea o declaraţie şi el mă evita cu succes. La un moment dat eram la prefectură şi el a intrat la toaletă. Am făcut un salt de felină printre toţi şi am intrat după el. I-am zis: acum nu mai scapaţi! Şi mi-a dat declaraţia. Mircea Geoană era ministru de Externe şi avea o întâlnire istorică la Tg Mureş cu preşedintele Ungariei. Ăla declarase că Ungaria nu permite forţelor aeriene NATO să survoleze spaţiul lor aerian. Mi se cerea şi o reacţie a lui Geoană, era seară, închiderea ediţiei şi toată lumea aştepta după mine. Geoană s-a eschivat şi s-a dus la masă, la Continental. Când am aflat unde este, m-am dus după el şi mi-a dat declaraţia între două îmbucături. Erau alegeri prezidenţiale şi venise Valeriu Stoica. L-am întrebat dacă în turul doi vor intra Iliescu şi Vadim, care ar fi alegerea cea mai bună pentru liberali. S-a uitat la mine cu oarecare dispreţ şi a zis că aşa ceva nu este posibil. Dar a fost. Sunt Cora Muntean şi, ca ziarist, sunt un produs marca Ion Cristoiu. M-am format la Evenimentul Zilei, un loc pe care l-am considerat mai mult o stare de spirit decât un serviciu. Vizitele bilunare la redacţia din Bucureşti îmi dădeau întotdeauna fiorul pe care îl simţi atunci când întâlneşti pe cineva drag, de care ţi-a fost dor. Domnul Cristoiu a fost primul şi ultimul şef pe care l-a interesat faptul că sunt o mamă singură şi m-a ajutat. Majoritatea şefilor de secţie, a noastră a corespondenţilor, dar şi de la alte departamente mi-au devenit amici, iar cei consacraţi nu m-au privit cu superioritate. Îmi amintesc de ziua în care Marcela Feraru m-a luat cu ea la Parlament, de faptul că primeam invitaţii la concerte de la colegi, atunci când veneam la Bucureşti. Am învăţat meserie şi am avut satisfacţia să fiu apreciată: şi moral, dar şi financiar. Am învăţat că nu trebuie să par niciodată săracă, fiindcă sunt vulnerabilă. Am învăţat că trebuie să fiu imparţială, dar dacă totuşi ţin cu cineva, să fiu de partea celui mai slab. M-am simţit întotdeauna puternică deoarece ştiam că în spate am o echipă care nu mă va părăsi. Am mâncat zeci de kilograme de biscuiţi, am făcut stopul la căruţe, dar nimic din ce este acum nu se compară cu acele vremuri. Poate că dacă acum ar mai exista şcoala "Evenimentul Zilei", presa nu ar mai fi atât de jalnică. Tot ceea ce sunt azi datorez Bulinei Roşii şi multora dintre colegii mei. Când sunt foarte tristă privind la ceea ce se întamplă acum, citesc în minte ceea ce domnul Cristoiu mi-a scris pe o carte: "Corei Muntean, o descoperire cu care mă mândresc". Pentru mine este cea mai preţioasă recomandare. Din pacate, pentru cei care conduc azi presa nimic din ce a fost, din ce am fost noi nu mai valorează mare lucru. Citiţi mai jos alte articole din serialul EVENIMENTUL ZILEI, 20 DE ANI: