Într-o decizie de cascadorii râsului, PDL s-a decis să-l dea afară din partid pe Cristian Preda pentru că a spus în gura mare ce vede toată lumea: că în 2012 candidatul natural anti- Oprescu este independentul ong-ist Nicuşor Dan, nu telenovelistul Prigoană.
În loc de asta, PDL a optat pentru semi-blatul de a nu-l concura cu adevărat pe Oprescu, opunând unui şmecher superficial care se întâmplă să fie medic-universitar (lucru care spune mai multe despre sistemul medical românesc decât despre competenţele reale ale împricinatului) un alt şmecher superficial, doar cu mai puţine diplome. Strategia e clară: ştim că vom pierde, dar mizăm pe gura bogată a lui Prigoană şi, probabil, resursele acestuia pentru o bătălie de ariergardă şi conservare a cât mai multor locuri în Consiliul General. Probabil, jumătate din cele de acum. Asta e varianta actualizată a non-combatului pe care PDL – sau Alianţa DA cu ani în urmă – l-a practicat în fiefuri precum Constanţa lui Mazăre. De dragul echilibrului între aripile locale ale unor partide care, altminteri, predicau transparenţa şi anticorupţia, dar de fapt vânau şmenuri, s-a trimis în luptă doar plevuşcă de partid, în ideea că mai bine cu răul ştiut şi negociabil (Mazăre) decât cu vreun independent pus de noi, dar pe care nu-l mai putem controla după aceea. Aşa şi acum. Evident că Nicuşor Dan nu are notorietate şi nici cine ştie ce charismă. În schimb aduce în competiţie exact ce nu li s-a oferit bucureştenilor niciodată: onestitate şi o agendă corectă, pusă la vedere, fără bibici în spate; decenţă; nişte planuri adevărate pentru oraş, nu gogoşi de prostit lumea. Contra jardinierelor plutitoare şi autostrăzilor suspendate ale lui Oprescu, un semidoct care confundă diametrul cu circumferinţa, nu are rost să vii cu transformarea Casei Poporului în cazinou pentru şeici arabi şi oligarhi ucrainieni. Comparaţi bazaconiile astea, plus promisiunile fără acoperire de a face străzi, apă şi canal fără să ştii de unde iei banii, pentru că Bucureştiul tocmai a fost degradat de Standard & Poor’s pentru bugetul său vraişte şi opac, cu ideile despre dezvoltare prezentate de Nicuşor Dan, care fac adevarata ruptura cu tradiţia manelistă Halaicu-Lis-Oprescu. În plus, manifestul său lansat ieri, intitulat “100 de minciuni ale lui Sorin Oprescu", e deja cel mai bun material de campanie pentru un opozant serios al actualului Primar General. PDL încă mai are două opţiuni. Prima ar fi să pună capul în nisip şi să joace conservator, adică pe mâna lui Prigoană, în scop de a micşora pierderile şi a păstra echilibrul între aripile partidului. A doua ar fi ca în ceasul al 12-lea să-şi vină în fire şi să meargă pe mâna lui Nicuşor Dan. Iar dacă greii partidului vor să-şi arate muşchii, să n-o facă contra lui Cristi Preda, ci contra lui Prigoană, forţându- l să-şi folosească retorica înflorită şi conexiunile subterane în sprijinul ong-istului în schimbul, să zicem, poziţiei de lider al majorităţii PDL în Consiliul General. Două luni până la alegeri sunt arhisuficiente pentru a creşte notorietatea lui Nicuşor Dan, dacă filiala PDL Bucureşti iese din deruta actuală, abandonează non-combatul şi investeşte în campanie. Publicul liberal şi educat al Capitalei, care mai bine stă acasă decât să cauţioneze maimuţăreli, aşteaptă o decizie serioasă.
Recomandările noastre
