Cornel Tăbăraș, o legendă a schiului alpin românesc și cetățean de onoare al orașului Sinaia, a încetat din viață la 76 de ani, răpus de boală și abandonat de autorități. Deși a câștigat 22 de titluri de campion al României și numeroase medalii la concursuri internaționale, autoritățile au refuzat să îl ajute.

O adevărată legendă a sportului și cetățean de onoare al orașului Sinaia s-a stins din viață pe 27 iulie. În ultimii ani, el a zăcut pe un pat, uitat de autoritățile române, la poalele munților pe care i-a dominat cu atâta măiestrie ani de-a rândul.

Românul Cornel Tăbăraș este cel care, în anii ,60, se întrecea cu fostul campion olimpic și actual membru al Comitetului Internațional Olimpic (CIO), Jean-Claude Killy, pe pârtiile din Poiana Brașov, din Franța sau din fosta Iugoslavie. Una dintre aceste pârtii a fost botezată cu numele francezului, anul trecut, înainte de Festivalul Olimpic al Tineretului European (FOTE) care a avut loc în Brașov.

În acest timp, la poalele Bucegilor, în Sinaia, românul, maestru emerit al sportului și cel mai titrat campion al schiului alpin românesc, ajunsese să ceară bani de pâine pentru a trăi. Cornel Tăbăraș are 22 de titluri naționale la seniori și unul la juniori. În plus, a reprezentat România la zeci de concursuri internaționale, la cinci dintre competiții câștigând locul I. Era campionul absolut al zăpezilor, în anii ,60, atunci când se întrecea cu cei mai titrați ași ai lumii.

Campionul de altădată a trăit o adevărată dramă în ultimii ani. Dintr- o pensie de 1.100 de lei trebuia să de hrănească, să se trateze de o leucemie limfatică cronică și de tromboflebită. Pentru bătrânul schior, gloria de altădată s-a transformat în blestem: toate cererile adresate fostei Agenții Naționale pentru Sport (ANS), din Guvernul României, în scopul obținerii unei îndemnizații de merit, s-au lovit de refuzurile reci ale oficialilor de la București.

Schiul și politica comunistă

În urmă cu zece ani, maestrul sportului alb a relatat, într-o scrisoare adresată Federației Române de Schi, cum a fost posibil ca, în calitate de cel mai bun schior român, să nu poată merge la Olimpiade: „Neșansa a făcut să nu particip la niciun Campionat Mondial și nici la Jocurile Olimpice. În 1959 s-a făcut lotul olimpic pentru Olimpiada din SUA, dar nu s-a mai participat cu nicio disciplină. În 1963 am participat la preolimpice, la Innsbruck, dar la Olimpiada din 1964 schiul nu a fost reprezentat. În 1967, am participat la preolimpicele de la Grenoble, dar la Olimpiadă mi s-a spus că nu pot face parte din echipă, fiind cel mai în vârstă, cu toate că eram în cea mai bună formă fizică, dovadă că la Campionatele Naționale din acel an am cucerit trei titluri de campion, la trei discipline diferite”.

În 1967, când i s-a refuzat dreptul de a participa la Olimpiadă, devenise dublu campion internațional la o competiție care s-a desfășurat la Poiana Brașov, iar cu an înainte, la Prali, în Italia, luase locul I la trei probe: slalom, slalom uriaș și combinată. Astfel, el a ratat șansa de a se întrece cu Jean-Claude Killy, la Olimpiada de la Grenoble, unde francezul a intrat în istorie cu trei medalii de aur.

A readus la viață schiul alpin

Cornel Tăbăraș a explicat că, în acea perioadă, nu se țineau Campionate Europene, ci numai Campionate Internaționale, dar care nu se cumulau, ca acum, în Cupa Mondială. „În 1957, am făcut parte din delegația care a participat la Concursul European de Juniori, din Iugoslavia, la care am obținut locul al II-lea. Locul I a fost ocupat tot de un român, Petru Clinci. Aceste rezultate au determinat Federația Română de Schi să acorde o mai mare atenție, în continuare, schiului alpin, care se afla pe linie moartă în acea vreme”.

Pentru rezultatele remarcabile obținute de Tăbăraș, autoritățile de atunci i-au acordat titlul de Maestru Emerit al Sportului, în anul 1960. Activitatea sportivă a maestrului sportului alb s-a încheiat în anul 1969. A rămas antrenor la Clubul Orășenesc Sinaia, dar, în 1976, Secția de schi alpin s-a desființat. Apoi, dintr-un mare campion a ajuns angajatul Secției de transport pe cablu la Telecabina Sinaia. De acolo a ieșit la pensie, în anul 1993, pe caz de boală. În anul 2011, a primit vestea că trebuie să se mute din casa în care trăise o viață, pe Furnica. Fusese retrocedată. Familia Tăbăraș a primit, după evacuare, un apartament social.

ANS: „Nu îndepliniți criteriile”

În anul 2004, Cornel Tăbăraș s-a adresat FRS și ANS pentru acordarea unei indemnizații de merit. În recomandarea Federației de Schi scria: „Ca sportiv a avut poate cea mai bună comportare din istoria schiului alpin românesc”. După două luni, ANS îi transmite lui Cornel Tăbăraș mesajul care l-a șocat, după o viață închinată sportului:„Vă facem cunoscut că nu ați îndeplinit criteriile”.

Dezamăgit, în anul 2005, campionul i-a transmis fostului președinte ANS, Florian Gheorghe: „Vă rog să analizați posibilitatea găsirii unor soluții care să permită și altor mari sportivi care au făcut cinste României să beneficieze de un suport material”. De la transmiterea acelui memoriu, pe 25 noiembrie 2005, niciun oficial din fruntea sportului românesc nu s-a mai obosit să răspundă.