Un anunţ pe care, 26 de ani mai târziu, puţini şi-l aduc aminte. A fost prima transmisie liberă, făcută de radioul public, iar la microfon s-a aflat Alexandru Mironov, deşi, aşa cum singur își amintește, nu avea experienţă.
„Comunicat important pentru ţară”... apoi a răsunat la radio vocea lui Alexandru Mironov: "Ieşiţi repede, ocupaţi sediile partidului, sediile securităţii”. Un anunţ pe care, 26 de ani mai târziu, puţini şi-l aduc aminte. A fost prima transmisie liberă, făcută de radioul public, iar la microfon s-a aflat Alexandru Mironov, deşi, aşa cum singur își amintește, nu avea experienţă.
Spre deosebire de TVR, la Radio emisia nu a fost întreruptă. Se transmitea din camera 21, de la etajul 4. Erau puțini oameni în instituție, mulți nu veniseră de frică. „Cred că eram cu totul vreo 40 de oameni, câțiva redactori, câțiva tehnicieni”, își amintește Alexandru Mironov. Pe 22 decembrie s-a luat decizia ca programele „Actualităţi", „Tineret" şi „Cultural" să se unească şi să se emită dintr-un singur loc. Primele momente au fost de derută - a fost difuzată muzică. Apoi, posturile s-au despărţit. Pe 22 decembrie, la „Tineret" s-a făcut prima dată anunţul „Ceauşescu a fost prins!". „Nu mai ştiam ce să fac acolo, nu fusesem niciodată în direct, nu eram dintre cei de încredere nici la radio nici la televiziune, puţin erau cei care aveau. Şi doamna Meteleanu a ştiut, pentru că o femeie înţelege altfel, şi a deschis toate căile şi a zis: "Comunicat important pentru ţară" şi atunci eu am strigat "Ieşiţi repede, ocupaţi sediile partidului, sediile securităţii”, rememorează realizatorul.
„Nu-I cunoașteți!”
Revoluția pentru Mironov a început pe 21 decembrie. „Seara, am fost în faţă la BRD Société Generale, am văzut acolo lumea strânsă, pe Dan Iosif atunci l-am cunoscut şi mi-am dat seama că urmează să se întâmple, să cadă Ceauşescu. Era pe la 8-9 seara. ” A doua zi, Mironov s-a întâlnit cu Păunescu. „Era agitat. Prin fața casei lui treceau grupuri de studenți scandând „Jos Ceaușescu!”. Eram euforic și i-am spus „Gata, a căzut!”. Păunescu s-a uitat lung la mine. „Nu, nu-I cunoașteți. Vor muri sute de oameni! Nu-I cunoașteți.” „După ce Milea s-a împușcat, iar pe Știrbei Vodă am văzut cum s-au întors taburile, am știut că totul urmează să explodeze”, povestește Mironov.
Milioane de ascultători După fuga lui Nicolae Ceaușescu, sute de oameni s-au strâns în fața sediului din strada General Berthelot. Băteau cu pumnii în uși, ca să li se deschidă. „Nu credeam că se va putea intra în televiziune, dar eram convins că mulțimea va intra în sediul radio. Milițienii care ne păzeau erau niște copii, iar mulțimea era furioasă. Le-am spus soldațiilor să fugă pe la subsol, iar ofițerului Fănică Băjenaru, care era de serviciu, i-am cerut ca oamenii lui să predea armele. Nu-mi era frică că cineva va vrea să tragă, ci că, de teamă, vreun soldat va apăsa accidental. Radioul însemna milioane de ascultători și dacă ar fi căzut în mâini rău intenționate putea să iasă măcel. Am intrat în emisie cu 10 oameni din stradă. Știrile veneau pe telefon, din toată țara: că apa-I otrăvită, că teroriștii sunt pe nu știu unde…. Pe unele le mai moderam că nu erau de bun-simț”, a adăugat Mironov.
Recomandările noastre
