Actualitate
S-a aflat la un metru de STÂLPUL din BURETE care a luat FOC: Mi-a luat foc părul. Am pus mâna să îl sting și m-am ars! Mărturie din infernul de la clubul Colectiv
Continuă să apară tot mai multe mărturii infiorătoare de la cei care au asistat la concertul din clubul Colectiv şi au fost victime ale incendiului izbucnit în noaptea de vineri s-re sâmbătă. Toţi martorii au desris ca moment declansator al incendiului clipa în care s-a pornit spectacolul cu artificii şi scânteile au aprins înveluşul din burete al unui stâlp de susţinere. Delia Ţugui a fost la un metru de stâlpul care a luat foc şi a descris momentele oribile prin care au trecut cei prinşi în incendiu.
Iată ce a povestit Delia Ţugui, pe pagina ei de Facebook:
Am fost la #colectiv. Am scăpat pentru că am stat chiar lângă ușă. Chiar și așa soțul și fiul meu au putut ieși abia după 5 minute, acum fiind în spital intoxicați cu fum. Cum s-a întâmplat? S-a aprins buretele fonoizolant de pe stâlpul din stânga scenei, cel de lângă ușă, de la focul de artificii. Artificiile nu au fost exagerate, păreau relativ inofensive. Problema a fost că buretele cu care erau tapetați stâlpii și tavanul localului este foarte ușor inflamabil. Am văzut cum s-a întâmplat totul, stâlpul cu pricina fiind la 1 metru, chiar în fața mea.
Solistul trupei a avut timp doar să facă o scurtă glumă: " Asta nu era prevăzut în program". În secunda următoare și-a dat seama că nu e de glumă și a cerut un extinctor, dar era deja prea târziu. În 30 de secunde, fără exagerare, focul s-a întins pe întreg tavanul. Lumea s-a îmbulzit către intrare, s-a reacționat relativ repede, dar ieșirea era prea îngustă și oamenii s-au panicat. În spatele meu s-au călcat în picioare, cățărându-se unii peste alții pentru a reuși să iasă.
După ce am ieșit afară, am auzit o bubuitură înfundată și am simțit că mă lovește o rafală de aer fierbinte în spate. Mi-a luat foc părul. Am pus mâna să îl sting și m-am ars. Aerul era fierbinte, irespirabil, fumul gros și negru, nu vedeam absolut nimic. Nu știam încotro merg. Am întins mâna și m-am agățat de geaca cuiva care se afla în fața mea și m-a târât după el. Altfel nu aș mai fi putut merge.
Eram paralizată din cauza fierbințelii aerului irespirabil, am tras aer în piept și am simțit că mă arde până în stomac. Repet, eram deja afară. Nu cred că a fost o explozie propriu-zisă. Din ceea ce am văzut ulterior la TV, s-ar fi prăbușit tavanul și asta ar fi putut provoca rafala de foc și fum care m-a prins din urmă. Apoi am văzut lumină și am simțit aer curat. M-am uitat înapoi și am văzut o mare grămadă de oameni prăbușiți unii peste alții în ușă. Cei care ieșiseră încercau să-i tragă, dar cei de jos erau prinși sub greutatea celor de deasupra lor. Cineva striga întruna: "Luați-i mai întâi pe cei de deasupra!", dar panica era prea mare. Mulți încercau să ajute, dar era haotic. Prietenii se căutau între ei pe dedesubtul mormanului de oameni prin pipăit, strigându-se pe nume, întrebând: "Tu ești? Unde ești, că nu te văd? Asta e mâna ta?" etc. Era de coșmar. Nu îmi venea să cred că așa ceva e posibil. Mi-am dat seama imediat că cei din partea din spate a barului nu vor mai ieși cu viață de acolo.
Recomandările noastre
