Sîmbătă, 23 mai 2015, agențiile de presă, cîte au mai rămas, au făcut să ne parvină știrea că în ziua respectivă urma să se desfășoare la Pitești Reuniunea Consiliului Național al PNL.
Agenda Reuniunii - anunțată- cuprindea, printre altele: 1. Prezentarea Programului de Guvernare al PNL între 2015-2020, intitulat Reclădirea Națională. 2. Adoptarea unor modificări la Statut prin care PNL să răspundă luptei împotriva corupției. 3. Adoptarea deciziei privind introducerea unei Moțiuni de cenzură precum și decizia privind tema acestei Moțiuni. 4. Adoptarea calendarului privind stabilirea candidaturilor pentru alegerile locale și parlamentare din 2016. Potrivit Statului PNL, Consiliul e organismul de conducere colectivă a partidului între Congrese. Dacă ar fi să mă refer la vremurile apuse, Consiliul e pentru PNL ceea ce era pentru PCR conferința națională. La reuniune au participat peste o mie de delegați. Știind aceste lucruri, încă de sîmbătă dimineața mi-am zis că trebuie să urmăresc atent lucrările Consiliului. Aveam printre altele și motivul dat de titlul Programului de Guvernare: Reclădirea României. Ca să vezi! Titlul nu e altceva decît varianta de partid a sloganului lui Klaus Iohannis cu Punct și de la capăt. Dincolo de slugărnicia infinită a tuturor haitelor postdecembriste numite partide politice față de Stăpînul de la Cotroceni, titlul surprindea prin ambiția istorică presupusă. Carevasăzică, așa cum ar spune un personaj caragialean cu creierii topiți de căldură, un partid, PNL, ivit din concubinajul contra naturii dintre PDL și PNL, zis și Partidul Meu, pe cale de a deveni Partidul Miau!, își propune nici mai mult nici mai puțin decît reclădirea României! Nu cred că-n Istoria patriei noastre dragi, excepție făcînd, poate, Generația pașoptistă, vreun Grup, vreo Gașcă, vreo Familie, vreun Partid, să fi avut fudulia de anunța, hodoronc- tronc, că pur și simplu va purcede la Reclădirea României. E o evidență că de la Alexandru Cuza încoace, România e o clădire solidă, pe care generațiile succesive o înfrumusețează mai mult sau mai puțin, dar în nici un caz n-o reclădesc. Pentru a fi reclădită, România trebuie dărîmată. Te pomenești că ajuns, în fine și după atîtea jinduiri la Guvernare, avînd deja Președinția, PNL va trece la dărîmarea României pentru a avea ce reclădi! Să observăm că, dînd curs unui străvechi nărav politicianist românesc de a vîntura vorbe umflate și sunînd a gol, ca bășicile de porc, PNL nu-și propune lucruri simple, cum ar fi de exemplu, reducerea numărului de gospodării care au wc-ul în curte, nici măcar dotarea Capitalei cu saltele pneumatice salvatoare. Nu, PNL își propune nici mai mult nici mai puțin Reclădirea României. De ce? Pentru că e mult mai ușor să promiți Reclădirea României decît că vei asigura ca toți românii să și facă nevoile în baia din casă și nu în cutia de scînduri din grădină. Eu însă, văzînd nu numai acest Program de Guvernare măreț, demn de fruntașii politici ai Istoriei naționale, dar și alte decizii supuse dezbaterii și votului celor 1000 de delegați, mi-am zis, știind că sîmbătă la Pitești vor avea loc lucrările unui for colectiv de conducere atît de important: Să vezi dezbatere contradictorie! Să vezi confruntări între aripi ideologice, între Stînga și Dreapta Partidului, între fostul PDL și fostul PNL! Ei bine. Toate punctele din Agenda Consiliului au fost votate în unanimitate. Inclusiv, desigur, Programul de Reclădire a României după ce va fi dărîmată. Nu s-a dezbătut nimic în contradictoriiu. Nu s-a dus nimeni la tribună pentru a propune, în nume personal sau în numele liberalilor din zona sa, cum ar fi de exemplu, Vrancea, ca Reclădirea României să cuprindă în chip necesar și Reclădirea viței de vie. Nu s-a dus nimeni la tribună pentru a semnala că Modificările privind integritatea sînt sub cele adoptate de PSD, (acuzat de PNL ca fiind partidul corupților), atît prin blîndețea sancțiunilor, cît și prin amînarea termenului de aplicare. Singurul lucru mai deosebit petrecut la Reuniune a fost huiduirea lui Teodor Atanasiu, moment regizat de Vasile Blaga, meșter la astfel de șmecherii FSN-iste, de către o parte a membrilor Consiliului. Sînt de acord că susținerile lui Teodor Atanasiu la întîlnirea cu șefii de filiale PNL din Bistrița Năsăud au fost pentru PDL o lovitură. Cei care au scris despre asta au văzut în momentul de la Bistrița Năsăud semnul că fuziunea dintre cele două partide nu se desfășoară lin, că mai sînt probleme, că unii lideri o mai văd ca pe o întrecere de Putere. Nu era însă normal ca măcar această chestiune să se dezbată de la tribună, să fie subiect de polemică? Firește că era normal. Ar fi trebuit mai întîi ca însuși Teodor Atanasiu să meargă la tribună și să zică delegaților la Consiliu, incluzîndu-i și pe cei din PDL, ceea ce le-a mărturisit doar vechilor liberali la Bistrița Năsăud. Ar fi trebuit apoi ca alți delegați, atît de la vechiul PNL, cît și de la vechiul PDL, să meargă la tribună și să arate dacă declarațiile lui Teodor Atanasiu au fost întîmplătoare sau, dimpotrivă, ele exprimă tensiuni din partid și, dacă aceste tensiuni există, ce soluții s-ar impune pentru a le micșora măcar.
PNL a găsit de cuviință să rezolve problema în chip cațavencian. Cătălin Predoiu s-a pupat cu Teodor Atanasiu. Alina Gorghiu a sărit în ajutorul mult încercatului tată socru Vasile Blaga. Iar cei 1000 de activiști PNL au găsit de cuviință să se pronunțe prin huiduieli. Nici o deosebire de maidanezi, care-și exprimă punctele de vedere pro și contra doar prin două formule: Datul din coadă și lătratul în cor. PNL e alintat de Klaus Iohannis cu vorba Partidul Meu. Klaus Iohannis, ca și PNL, au drept slogan Un altfel de politică. A întruchipat paranghelia PNL de sîmbătă Un altfel de politică? Lăsați-mă să rîd în hohote!
Recomandările noastre
