Patachou, una din vocile inconfundabile ale muzicii franceze de după război, care a avut un celebru cabaret în Montmartre înainte să se lanseze pe scenă, a încetat din viaţă la vârsta de 96 de ani.
Pe numele său real Henriette Raugon, Patachou, născută în 10 iunie 1918 la Paris, a murit acasă, la Neuilly, înconjurată de familie, a precizat fiul său, Pierre Billon.
Fiică de meşteşugar, mai întâi dactilografă şi apoi funcţionară la o uzină, ea a preluat în 1948, alături de soţul ei, Jean Billon, conducerea unui cabaret-restaurant în Montmartre, pe care l-a transformat repede într-unul din cele mai căutate cluburi pariziene, scrie Agerpres. În "La Patachou" au debutat mulţi artişti, printre care Jacques Brel sau Georges Brassens, artista interpretând cu ultimul, în duet, "Maman, papa". Şi Hugues Aufray şi Michel Sardou au cântat pe scena cabaretului, care şi-a închis porţile în anii 1970. Şi Edith Piaf a trecut prin renumitul club, spune fiul lui Patachou, amintindu-şi de numeroasele cravate tăiate care decorau cabaretul. "Mama le tăia cravatele celor care nu se purtau cum trebuie", a povestit el.
Susţinută de Maurice Chevalier, Patachou a urcat apoi ea însăşi pe scenă, cu un repertoriu inspirat din viaţa de zi cu zi ("La complainte de la Butte", "Gamin de Paris"). Interpretată cu o voce răguşită şi caldă, piesa "Bal chez Temporel" a devenit celebră, la fel ca "La Bague a Jules" sau "Toutes les femmes de mon mari". A cântat şi în străinătate - Statele Unite, Canada, Marea Britanie, Brazilia - şi a avut mici roluri în filme ("Franch Cancan" de Renoir şi "Napoleon" de Guitry, în 1954).
Patachou a revenit pe scenă la Paris în 1966, la cabaretul "La Tete de l'art" şi apoi la restaurantul din Turnul Eiffel, punând ulterior capăt carierei de cântăreaţă şi începând una de actriţă de cinema, din 1980, televiziune şi teatru.
Recomandările noastre
