Un fost inginer metalurg din Călan, rămas fără job, și-a descoperit o pasiune care-i umple garantat cel puțin opt ore pe zi. Se numește Ioan Roșca, are 56 de ani și este autorul unor piese-unicat în România.
Atelierul lui Ioan Roșca este, de fapt, o baracă din spatele blocului său. Piesa principală din colecția lui este un castel de piatră „descompus” pe elemente: unele pe o masă solidă, altele sub masă. A fost prima creație a „pietrarului” din Călan și a muncit la ea un an întreg. „Am văzut, cu câțiva ani în urmă, acel castel din centrul parcului din Călan. Mi s-a părut cam prea banal, prea simplist, prea monoton. Și, totuși, am văzut multă lume venind și uitânduse la el. Atunci mi-am spus că eu pot face unul și mai și. M-am apucat de treabă și a ieșit castelul ăsta. E turnat din beton și placat cu piatră secționată. Are vreo 500 de kilograme în total. Dacăl montez se desfășoară pe o suprafață cam mare, așa că-l păstrez deocamdată demontat”, spune meșterul.
Creațiile de pe acoperiș
Pe o altă masă e o biserică pe stil maramureșean, de vreo 50 de cm lungime, 20 lățime și vreo 30 – 40 înălțime. Nu e de lemn, ci tot din piatră. O piatră albastră pe care Ioan Roșca evită să spună unde anume a găsito. Fac totul doar din piatră și metal, mai precis din plumb, care se toarnă mai ușor, pentru că vreau să reziste intemperiilor. Dacă, vreodată, cineva o să dorească să ia o astfel de lucrare să o poată pune undeva în curte, fără să se strice după o iarnă sau două”, explică bărbatul.
Din lipsă de spațiu, patru dintre creațiile bărbatului stau pe acoperișul atelierului: o replică a bisericiimonument de la Densuș, un „studiu” format din doar trei turnuri, un „castel” ce aduce mult cu cel de la Hunedoara și o biserică fortificată din Ținutul Săsesc.
Reflexe tehnice
Ioan Roșca povestește că, până în 2002, a lucrat la turnătoriile combinatului siderurgic din Călan. Recunoaște că îi lipsește meseria de inginer și, poate, de-asta s-a apucat de construit castele din piatră după metode inginerești: „Fiecare componentă o desenez pe planșă. După ce toate piesele sunt gata proiectate, mă apuc să lucrez la fiecare- n parte. E treabă migăloasă. Primul castel are peste 50 de părți componente. La unele piese suportul e de beton, la altele folosesc și materiale mai ușoare. Lucrez mai bine de opt ore în fiecare zi. După ce piesele sunt gata, le asamblez și se potrivesc tocmai pentru că le-am gândit și planificat destul de bine înainte. Nu pot să merg pe inspirația de moment, cum fac artiștii”.
„Nu m-am gândit niciodată la bani”
Și tocmai pentru că nu e nici artist și nici neguțător, ci doar inginer, Ioan Roșca mărturisește că nu știe cât să ceară pe un castel de-al său: „Am căutat pe Internet și n-am găsit nimic asemănător cu ce fac eu. Doar la un magazin mare de bricolaj din Deva am văzut un castel, dar mult mai simplist, făcut din fibră de sticlă, cu tot felul de zorzoane. Piesele mele au 50 – 70 de ferestre făcute manual, fiecare având canaturi de plumb, zeci de ușițe. Fiecare! Mi-e greu să spun cât costă. Dac-ar fi cineva interesat, ar veni, ar vedea și-ar face o ofertă”, spune reținut meșterul. Îi este teamă să spună sume. Spune doar cât a lucrat pentru fiecare: patru luni, șase, opt, un an întreg. Săptămâni în șir de proiectare, apoi luni la rând de „execuție”. „Pentru primul castel am folosit structură turnată de beton. Apoi am trecut la materiale ceva mai ușoare, cum e BCAul. Nu-i ușor nici cu secționarea pietrei. Îmi aduc piatră de munte pe care o secționez. Nu orice fel de rocă se pretează la așa ceva. E de lucru, mai ales că, dintr-o bucată de piatră, poți folosi doar o parte. Și e nevoie de sute, chiar mii de bucăți de piatră pentru a «îmbrăca» o asemenea piesă. La montarea bucăților am încercat diferite metode de lucru, ca să văd cum iese și cât durează. Nu m-am gândit niciodată la bani. Am vrut mai întâi să fac ceva, apoi să văd dacă are și rezultate în plan financiar”, mărturisește Ioan Roșca. Acum lucrează la un alt castel. Detaliile sunt și mai complexe. Merg până la stadiul în care până și „stânca” pe care e amplasat castelul are scări, drum de acces și peșteri miniaturale prin care poate fi „introdus” un firicel de apă.
Recomandările noastre
