În cadrul campaniei „EVZ incognito“, reporterii ziarului au trecut și pragul acestei unități medicale. Culoare şerpuite, oameni bolnavi, doctori suprasolicitați, agenți de pază amabili doar cu cei care „îl plasează“ pe Enescu în palmă (n.r. - 5 lei)

Ora 9 şi 15 minute. Ne învârtim pe lângă gardul metalic care împrejmuieşte Spitalul Universitar Bucureşti. Forfotă mare. Oameni bolnavi intră şi ies pe bandă rulantă. Nici un agent de pază la Ambulatoriu. Pătrundem şi noi. Curățenie, aer condiționat şi personal foarte tânăr la recepție.

FOTO:Asistentele fumează pe terasa spitalului şi aruncă mucurile de țigară pe unde apucă FOTOGRAFII: MIHAI OPREA

O linişte de nedescris. Brusc, o uşă din termopan se izbeşte de perete. „Dacă ştiam că durează atât, nici că mai stăteam“, bolboroseşte o duduie trecută de a doua tinerețe. Ușor intimidați, păşim spre locul de unde a ieşit nervoasă femeia. Un culoar suficient de lat era neîncăpător pentru zecile de persoane care aşteptau, de minute bune, la uşile cabinetelor. Asistentele ieşeau pe hol şi strigau fiecare pacient în parte. Dăm din coate şi ne eliberăm din aglomerație. În câteva secunde, treceam de Ambulatoriu și ne aflam în fața intrării propriu-zise a spitalului. Paznicul, sprijinit de marginea unui gard, ne măsoară din cap până-n picioare.

FOTO: Gardurile de protecție lipsesc cu desăvârşire de pe cea mai mare parte a terasei. Nu același lucru se poate spune despre gunoaie

Încercăm să intrăm, dar ne dăm seama că nu este oră de vizită. Programul este afişat pe geamul de la intrare. Nu părem să avem vreo problemă medicală pentru a pătrunde în spital. Un zâmbet, un salut şi iată- ne înăuntru! Fără bacșiș. În schimb, alții erau nevoiți să dea o mică atenție ca să intre. Aici se schimbă totul. O hărmălaie de nedescris.

Spitalul preferat de bolnavii sinucigași

La lifturi e o asemenea coadă, încât zici că se dă ceva gratis. Pe culoar, o femeie plânge. Printre suspine, deslușim și cauza: „Soțul meu e foarte bolnav. Nu ştiu dacă mai rezistă câteva zile...“. La câțiva metri depărtare de aceasta, trei asistente râd de mama focului: „Dă-te la o parte, că trecem noi! Ce, fată, îți este frică de mort? Stai liniştită că nu mai are ce să îți facă acum. E rece!“, îi spune, râzând, o asistentă altei colege, în timp ce transporta pe targă o persoană decedată. Mirosul de formol plutește în urma macabrului echipaj... Simțim nevoia să luăm o gură de aer. „La restaurant, vă rog! Mai funcționează?“, o întrebăm pe doamna liftieră care îşi ştergea transpirația de la ceafă. „Sigur... La etajul 14“, răspunde, cu jumătate de gură, doamna. Majoritatea celor care mănâncă acolo sunt doctori, iar terasa este plină de asistente care fumează şi aruncă mucurile pe unde apucă. Mai mult, te loveşti de cutii goale de suc azvârlite la tot pasul. Şi asta nu e tot. Cel mai periculos este faptul că lipseşte gardul de protecție de la ultimul etaj. Este un pericol cu atât mai mult cu cât se ştie că mulți bolnavi s-au sinucis aruncânduse de pe terasa acestui spital. Chestionat pe marginea subiectului, dr. Leonard Grecescu, purtător de cuvânt al Spitalului Universitar, s-a eschivat, transmițându-ne, prin SMS, să-i trimitem toate nelămuririle prin e-mail. Zis și făcut, doar că, până la închiderea ediției, răspunsurile n-au mai venit.

FOTO: Culoarul care duce către lifturile unde muncitorii cară gunoiul

Cu 14 lei îți umpli burta

Dacă te afli în spital şi te-a luat foamea, urcă repede la ultimul etaj! Ia liftul şi opreşte- te la 14! De cum pătrunzi în cantină, mirosul de mâncare făcută la cazan te cucereşte pe loc. Iar dacă tragi cu ochiul la panoul unde sunt afişate prețurile, o să vrei să vii zilnic aici să mănânci. Chiar dacă nu eşti internat.

Asta dacă nu te deranjează oamenii în halate albe. Ciorbele de văcuță, de pui, de perişoare, de burtă sau de fasole, toate sunt la numai 6 lei. Un şnițel costă 8 lei, porția de cartofi - 5 lei, aripioarele şi pulpele de pui - 8 lei şi tochitura măcelărească - 9 lei. Apoi stingi cu un suc de numai 4 lei.