Aşa cum am mai scris, ascult RRA (cînd nu lucrez), în continuu, chiar şi cînd difuzează şi altceva decît ştiri. Cu vremea am ajuns să-i învăţ pe de rost pe cei care trimit mesaje sau e-mail-uri postului, pentru a-şi expune părerea faţă de evenimentele mici şi mari ale unei zile.

Sînt, de regulă, cam aceleaşi persoane (un ascultător din Cluj îmi trimitea, în urmă cu două decenii, maldăre de scrisori pe adresa Evenimentului zilei, acum îi bombardează cu SMS-uri pe cei de la Radio), despre care mă întreb mereu dacă se ocupă și cu altceva decît trimiterea de mesaje pe adresa RRA.

Vineri, după-amiaza, în timp ce RRA se ocupa de Breaking news-ul Brexitului, un mesaj de la un ascultător m-a făcut să tresar.

Postul tocmai difuzase o melodie de Beatles. Mesajul ascultătorului, citit de moderator, suna cam aşa: Nu mai daţi melodii englezeşti. Daţi numai melodii din ţările loiale Uniunii Europene. Am tresărit, pentru că, indiscutabil, mesajul mărturisea o mîndrie despre care eu am mai zis şi am mai scris:

Mîndria de a fi babuin!

Ascultătorul era deja mîndru că e român, locuitor al unei ţări care rămîne loială Uniunii Europene.

Alo, Bruxelles!

Puteţi conta pe noi, românii! Noi nu suntem ca englezii. Noi suntem loiali Uniunii Europene. Vorba unui banc în circulaţie pe Internet: Pînă la urmă, în UE va rămîne doar România.

Mesajul ascultătorului nostru mi-a amintit, deodată, că sînt român şi nu englez. În calitate de român sînt mândru că România a fost primită în Clubul select al Uniunii Europene, deşi cînd întoarce capul, celelalte țări, cucoane, îşi șușotesc întrebarea:

Cine dracu a invitat-o şi pe nespălata asta?

Dar dacă aş fi fost englez, cum aş fi votat la Referendum?

Răspuns: Aş fi votat pentru Brexit.

Şi asta deoarece:

Sînt englez. Am în spate glorioasa istorie a ţării mele.

Mare Putere Colonială, Stăpînă a Mărilor, învingătoare a Franţei lui Napoleon şi a Germaniei lui Hitler. Cînd ai în spate o asemenea Istorie, ca englez, desigur, nu vezi, ca românii, în apartenenţa la Uniunea Europeană un prilej de mîndrie pentru tine, ci un prilej de mîndrie pentru ceilalţi că împart cu tine calitatea de cetăţean al Uniunii.

Sînt cetăţean al unei ţări în care premierul a găsit de cuviinţă să mă întrebe şi pe mine dacă mai vreau să rămîn în Uniunea Europeană, chiar dacă – vorba fostului preşedinte al României, Traian Băsescu – sînt un imbecil care nu mă pricep la chestiuni precum Uniunea Europeană, aşa cum se pricepe el în locul meu.

Dacă ar fi fost cetăţeni români, ştabii României m-ar fi convocat să mă pronunţ într-un Referendum numai şi numai dacă ar fi fost siguri că eu aş fi fost de acord cu ei.

 Sînt conştient că Uniunea Europeană a devenit o maşinărie birocratică dezastruoasă, amintind de Imperiul austro-ungar satirizat de Robert Musil sub numele de Cacaina şi de Haşek sunt numele de Imperiul Soldatului Svejk. Fără nici o legătură cu viaţa, cu oamenii vii, reali, din ţările Uniunii, maşinăria birocratică de la Bruxelles produce zilnic, pe bandă rulantă, reguli aberante, fără nici o legătură cu viaţa, de la mărimea cuibului la castraveţi pînă la înlocuirea cuvîntului prezervativ în toate țările Uniunii cu formula manşonul delicios, pentru a corespunde lui politically corect.

Ştiu că pe banii mei de plătitor de impozite, mii de inşi care nu produc altceva decît hîrtii după hîrtii – analize, bilanțuri, programe, rapoarte, intervenţii la simpozioane, duc o viaţă de lux: salarii de mii de euro, maşini, secretare, secretari, voiaje inutile plătite.

Ştiu că nu pot influenţa în nici un fel deciziile Birocratice de la Bruxelles.

La televizor mi se prezintă un corp de clădiri, multe birouri, multe uşi, un drapel, lucruri aflate la o distanţă uriaşă de mine.

Ştiu că în ţări precum România banii UE, la care contribui şi eu, sînt daţi de Birocraţia de la Bruxelles la zeci de site-uri, ONG-uri şi persoane private ca mită în schimbul cîntării zilnice a Uniunii Europene.

Aş fi aflat, de la amici români, ce dezastru e pentru România Guvernul tehnocrat al lui Dacian Cioloş alcătuit din birocraţi de la Bruxelles.

Păi dacă o singură ţară şi aceea de doar 22 de milioane de locuitori nu poate fi administrată cît de cît de nişte persoane care au lucrat în Birocraţia de la Bruxelles, cum să cred eu că Birocraţia de la Bruxelles poate administra 28 de ţări?!