Pe masa experților de la Pentagon a ajuns un studiu care dă fiori. Titlul său este „The Russia New Generation Warfare”, o analiză a modului în care Rusia, de la conflictul cu Ucraina, reinventează războiul din teren.

Generalul Locotenent Herbert Raymond McMaster, directorul Army’s Capabilities Integration Center, este șeful echipei de studii, care trebuie să găsească antidotul la noile provocări ale Moscovei.

Într-o conferință susținută recent la Centrul de Studii Strategice și Internaționale de la Washington, McMaster a afirmat că conflictul vechi de doi ani din Ucraina a dezvăluit că Rusia are o artilerie superioară, vehicule de luptă mai bune și a învățat utilizarea sofisticată a dronelor, obținând efecte tactice remarcabile.

Dacă forțele americane s-ar găsi angajate într-un război la sol cu forțele Rusiei, a avertizat McMaster, citat de Defense One, ar avea parte de o zgâlțâială serioasă.

„Am pierdut mult timp vorbind despre câștigarea cursei rachetelor cu rază lungă de acțiune. Dar rachetele cu rază lungă nu te duc decât până la poartă. Problema este ce faci mai departe, odată ce ai ajuns acolo.”

 „Uitați-vă la contra-măsurile inamicului”, a continuat McMaster, pe același ton, subliniind că Rusia folosește mai ales forțe semi-profesioniste, capabile „să se împrăștie, să se disimuleze și să se amestece cu populația civilă... au abilitatea de a perturba rețeaua noastră de capacități de lovire, precizia navigației și capabilitățile de sincronizare”. Toate acestea demonstrează că „este foarte probabilă să vă găsiți într-o luptă de aproape... Luptele din apropiere sunt un domeniu pe care l-am neglijat, deoarece l-am crezut rezolvat definitiv.”

Așadar, ce trebuie să facă Statele Unite pentru a-și redobândi supremația?

Rețeta care rezultă din luptele din Ucraina, susține McMaster, este mai multă artilerie și artilerie mai bună.

„Suntem depășiți de multe susteme; în plus, ei (rușii – n.r.) folosesc muniție convențională îmbunătățită, de care noi ne ferim. Prognozez o reducere a letalității la sistemele noastre cu 40-60%. Nu uitați că avem deja mai puține sisteme de artilerie. Acum, aceste puține sisteme vor fi mai puțin eficiente decât cele ale inamicului. Așa că acum trebuie să facem ceva.”

Pentru a remedia situația, McMaster caută soluții în ceea ce se numește „cross domain fires”, pentru ca o unitate să poată lovi o gamă mult mai largă de ținte.

„O unitate de foc care ajunge într-un teatru de luptă ar trebui să fie capabilă să lupte sol-aer, sol-sol și țărm-vas. Asta este ceea ce dezvoltăm în prezent și există câteva capabilități promițătoare.”

McMaster s-a bazat în concluziile sale pe o documentare în teren făcută de Phil Karber, președintele Potomac Foundation. Acesta s-a deplasat în Ucraina anul trecut, iar principala concluzie cu care s-a întors a fost că Statele Unite acordă de prea multă vreme o importanță exagerată artileriei de precizie în dauna tirului în masă.

Din 1980, de când armata americană a renunțat la munițiile cu fragmentație, în domeniul munițiilor s-au înregistrat progrese uriașe. Una dintre cele mai terifiante arme a rușilor pe câmpul de luptă sunt focoasele termobarice, arme compus aproape integral din combustibil și care ard vreme îndelungată și cu intensitate mai mare decât alte tipuri de muniții.

Phil Karber a declarat:

„În decurs de trei minute... tirul rus a nimicit două batalioane mecanizate cu o combinație de muniții de atac și de focoase termobarice.”

Karber a mai notat și că forțele ruse folosesc în mod intens și integrat echipamentrele electronice, de la identificarea surselor de foc și a posturilor de comandă până la distrugerea posturilor de radio și a mijloacelor de comunicații. „În partea de nord a teatrului de luptă, orice post de radio tactic pe care îl aveau ucrainenii a fost scot din uz de echipamentele electronice ale rușilor”, a constatat expertul.

Un alt sistem folosit de ruși dezarmează sistemele electrice din obuzele ucrainene, astfel că atunci când acestea lovesc, devin obuze oarbe și nu explodează.

Problemele americanilor nu se rezumă doar la rachete și obuze. Și vehiculele de luptă sunt mult rămase în urmă. Inclusiv celebrele Bradley.

Karber a avertizat:

„Bradley sunt bune, dar ce am văzut la inamicii noștri ne-a prins din urmă. Au investit mult în vehicule de luptă și în sisteme de protejare a acestora. Trebuie să ne concentrăm mai mult pe dezvoltarea vehiculelor de luptă.”

Dacă războiul din estul Ucrainei a fost un teren de încercare, atunci tancul T-90 a trecut testul cu brio. El a fost văzut în acțiune și în Dagestan și Siria, dar în Ucraina a fost decisiv.

Din nou, Karber:

„Ucrainenii nu au fost capabili să distrugă un singur T-90. Acestea sunt dotate cu sisteme optice franceze, iar rușii le-au adaptat pentru întuneric, ceață sau condiții de iarnă.”

De ce este atât de puternic T-90? În primul rând datorită blindajului său exploziv. Când o rachetă este țintită spre un tanc, blindajul din plăci metalice și explozibili reacționează. Explozia strânge plăcile între ele, astfel că racheta nu poate pătrunde scutul.

Dar asta doar dacă racheta ajunge aproape de tanc. Pentru că T-90 este dotat și cu sisteme active de protecție, așa-numitele APS, care depistează automat obuzele care se îndreaptă spre tanc și le deturnează cu mecanisme electroncie de bruiere sau pur și simplu le distrug în zbor.

Karber a declarat că și în ceea ce privește dronele și capacitatea de manevrare a acestora, Rusia a ajuns din urmă Statele Unite. Însă Moscova este în avans în ceea ce privește mecanismele de distrugere a dronelor cu ajutorul rachetelor de la sol.

Însă cele mai de temut sunt dronele anti-dronă.

„Rușii au un lansator multiplu care lansează o rachetă, apoi se desface o parașută, o dronă iese din rachetă, aripile acesteia de desfac, după care este gata să lovească o țintă în mișcare.”