Abuzul fizic și emoțional al copiilor de către educatoarele din grădinițe este din ce în ce mai prezent și mai mediatizat. Un simplu exercițiu de imaginație în care să vizualizăm cum cineva ne maltratează copilul ne poate ajuta să înțelegem cât de grav este acest fenomen, cât de lipsiți de apărare sunt cei mici și cât de responsabili suntem ca părinți atunci când alegem grădinița pentru copilul nostru.

Când cei mici ajung în colectivitatea grădiniței, pe lângă acomodarea cu spațiul și cu noii colegi, se străduiesc să obțină atenția și confirmarea educatoarei, acceptând, fără condiționări, regulile impuse de aceasta și îi recunosc autoritatea absolută.

Este o graniță subțire între pedeapsa fizică și abuzul fizic și, din păcate, sunt multe instituții în care pedeapsa fizică este folosită ca un instrument educațional și care, în realitate, pune în pericol integritatea fizică și emoțională a copilului și provoacă suferință și durere, iar pe termen lung are consecințe negative majore în dezvoltarea cognitivă, emoțională și socială a copilului.

De cele mai multe ori, copilul abuzat se simte vinovat pentru ceea ce i se întâmplă, fie pentru că este prea mic și la vârsta lui este firesc să gândească așa, fie deoarece i s-a inoculat vinovăția de-a lungul timpului, ajungând să se identifice cu ea și să o considere reală.

Abuzul fizic

Urmările abuzului fizic sunt vizibile și ușor de identificat. Copilul abuzat fizic poate avea vânătăi, zgârieturi, arsuri sau diverse leziuni în diverse părți ale corpului, care aparent nu au o justificare. De cele mai multe ori, acestea apar în mod repetat, iar copilul nu poate da explicații pertinente sau credibile pentru ele. Micuțul poate deveni agitat și anxios în apropierea adulților sau speriat atunci când face o greșeală sau când un adult îl atinge simbolic. Este important de știut că cei care au fost abuzați fizic sunt mereu suspicioși și par să stea în alertă mai tot timpul pentru a nu experimenta un episod traumatizant similar.

Consecințe

În plan emoțional:

● Sentimentele de inferioritate care persistă și la vârsta adultă;

● Comunicarea dificilă, marcată de violență.

În plan social:

● De cele mai multe ori, copilul victimă nu recunoaște maltratarea și nu o denunță;

● Ca adult, va adopta atitudini masochiste, va căuta să-și provoace propria suferință.

Abuzul emoțional

Copilul abuzat emoțional este tăcut, rezervat, ezitant, dificil, rece și, de cele mai multe ori, necooperant. Are momente în care este supus, indiferent din cale afară, și poate avea momente când își dorește să fie în centrul atenției cu riscul de a deveni agresiv, pentru a-și atinge scopul. Sunt situații în care copilul poate manifesta episoade regresive, cum ar fi să își sugă degetul, să facă pipi în pat sau să se legene singur, deși în relație cu alți copii abuzați va intra foarte ușor în rolul „salvatorului”. Poate manifesta o lipsă de atașament față de agresor, fie el educator sau părinte, încearcând să evite contactul cu acesta.

Consecințele abuzului emoțional

În plan emoțional:

● Întârzie dezvoltarea maturizării emoționale și a capacității empatice;

● Nu are încredere în propriile puteri;

În plan social:

● Dificultăți de adaptare durabile, repetate, într-un mediu nou;

● Lipsa de inițiativă, de creativitate, de autonomie;

● Anxietate de separare sau de anticipare, inclusiv la vârsta adultă;

Se recomandă consilierea pentru toți copiii care sunt victime ale abuzului, indiferent de natura acestuia. La copiii foarte mici, acest tratament are la bază terapia prin joc, acolo unde copilul se simte în siguranță și cât mai confortabil.

La copiii de toate vârstele, consilierea cuprinde, de obicei, discuții de genul: ce părere au despre ei înșiși, despre experiențele lor din trecut și despre temerile sau îngrijorările pe care le-ar putea avea, legate de prezent și de viitor. Este important să apelăm la un psihoterapeut atunci când am descoperit urme ale abuzurilor asupra proriilor copii, pentru a-i ajuta să depășească cât mai repede acest episod.