Cuviosul Patapie a trăit în secolul VII, în Tebaida Egiptului. Se călugărește de tânăr și se retrage în pustiu. Oamenii aud curând de virtuțile sale duhovnicești și vin în număr tot mai mare să-i ceară sfatul.

Temându-se de fala lumească, Patapie se gândește că ascunzătoarea cea mai bună este aglomerația unei metropole, așa că merge la Constantinopol, unde-și ridică o colibă lângă Biserica Vlaherne. Însă vine la el un copil orb din naștere, iar sfântul se milostivește de el și îi dăruiește vederea. Astfel că oamenii dau iar buluc la el. Multe sunt minunile pe care le săvârșește până trece la cele veșnice. Moaștele sale, ascunse pentru a nu fi profanate, au fost descoperite în 1904.