Incapabili să afle ce l-a determinat pe Stephen Paddock să ucidă 59 de persoane, pe 1 octombrie, anchetatorii apelează la știință.
La o lună după cel mai mare masacru cu mână armată din istoria Statelor Unite, motivele care l-au împins pe criminal să deschidă focul din apartamentul său din Mandalay Bay asupra participanților la un concert de muzică country, ucigând 59 și rănind alte 500, rămân un mister.
Ancheta bate pasul pe loc, iar investigatorii speră că știința le va permite să sondeze abisurile gândirii lui Paddock, pentru a-i afla motivele. De aceea, îi vor preda dr. Hannes Vogel, șeful Departamentului de Neopatologie de la Centrul Medical al Universității Stanford, creierul criminalului. De fapt, ce a mai rămas din acesta, pentru că Paddock s-a sinucis trăgându-și un glonț în cap.
Așa cum explică New York Times, dr. Vogel, care primește lunar – în general prin FedEx – câte două creiere în laboratorul său, va încerca să observe dacă o anomalie sau o malformație se află la originea masacrului.
Savantul a declarat că se va interesa mai ales de zona lobo-fronto-parentală, care joacă un rol fundamental în impulsivitate, în luarea deciziilor și în relațiile inter-sociale.
O degenerescență în această regiune ar putea fi la originea schimbărilor profunde de personalitate, la subiecți cu vârste între 50 și 60 de ani.
„Aceste persoane sunt în mod tipic subiecții unor erori de judecată sau al unor comportamente necontrolate”, explică Vogel, deși pare să se îndoiască de faptul că ar putea face o asemenea descoperire. „În același timp, oamenii au fost atât de meticuloși în pregătirile sale, ceea ce este improbabil.”
Nu este pentru prima dată când poliția face apel la disecarea creierului unui autor de ucidere în masă. A fost de pildă cazul cu Charles Whitman, un student de 20 de ani, care în 1966 a omorât 16 persoane și a rănit alte 32, trăgând de pe acoperișul Universității Austin din Texas. Dar operațiunea nu a produs nici o informație concludentă.
Recomandările noastre
