Evenimentele din 23 august 1944 au o deosebită importanță pentru istoria României. Numai că de această dată vă vom prezenta o față mai puțin cunoscută a istoriei acelor zile: situația armatei române în fața ofensivei Armatei Roșii.

Considerăm că pentru a înțelege actul politic din 23 august trebuie văzută situația de pe front.

Ofensiva din Moldova

La 2 august, Stalin semnase directiva privind Operaţiunea laşi-Chişinău care ordona Fronturilor 2 şi 3 Ucrainene să încercuiască şi să zdrobească forţele româno-germane din nordul Moldovei şi să ajungă pe aliniamentul Bacău-Vaslui- Huşi-Leova-Taaitino-Moldavca, „având în vedere să atace ulterior spre Focşani, Galaţi şi Ismail”.

Aşa cum se poate co

Pe 18 martie 1944, ruşii au forţat Nistrul pătrunzînd pe teritoriul României.

Pe 26 martie 1944, trecuseră Prutul, cucerind localitățile Botoşani, Rădăuţi, Bălţi, Paşcani.

De pe 17 aprilie 1944 pînă în noaptea de 19 spre 20 august 1944, cînd s-a spart Frontul Moldovei, frontul s-a stabilizat pe un aliniament care începea de la Gura Humorului, trecea pe la nord de Iaşi, nord Corneşti pînă la Orhei şi de aici pe cursul inferior al Nistrului pînă la Marea Neagră.

Din 17 aprilie 1944 românii au avut un răgaz.

Dinspre ruşi, fireşte. Dinspre anglo-americani, am avut numai bombardamente!

Semnele anunţătoare ale ofensivei l-au îngrijorat în cel mai înalt grad pe Antonescu.

La 19 august, cu o zi înainte de începerea ei, mareşalul, într-o stare de „extremă iritare”, a avut o discuţie cu C. Clodius, căruia i-a spus că dacă, având în vedere iminenta ofensivă sovietică pe frontul românesc, nu „va fi adusă neîntârziat cel puţin o divizie germană — pe cât posibil o divizie blindată — […] atunci el îşi va rezerva libertatea de acţiune”.

Cererea lui Antonescu era dictată de reducerea drastică a efectivelor germane din Moldova, ca urmare a gravei crize provocate de prăbuşirea Grupului de Armate „Centru”, în urma ofensivei sovietice, începută la 23 iunie (încheiată la 29 august). Operaţiunea din Bielorusia este echivalentă, prin pierderile suferite de Wehrmacht, cu „un dublu Stalingrad”.

Înaltul Comandament german fusese obligat, pentru a face faţă situaţiei de mare primejdie din Bielorusia, să transfere acolo trupe din România, slăbind astfel frontul din Moldova, 11 unități, inclusiv de blindate, fiind retrase.

Spargerea frontului

În dimineaţa zilei de 20 august, după o puternică pregătire de artilerie pe direcţiile principale de atac, forţele sovietice au trecut la atac şi, în scurt timp, au spart frontul româno-german.

Unele unităţi româneşti s-au retras în dezordine. Mareşalul Antonescu a plecat imediat pe front şi, la 21 august, a avut o discuţie cu generalul Hans Friessner, comandantul Grupului de Armate german „Ucraina de Sud”, de un deosebit interes pentru cunoaşterea opiniilor conducătorului statului român, în ajunul arestării sale.

În seara zilei de 22 august, Mihai Antonescu i-a spus lui Neagu Djuvara că „Mareşalul este gata să se dea la o parte de îndată ce va fi nevoie şi că i-a dat mână liberă pentru semnarea armistiţiului”.

În dimineaţa zilei de 23 august, Ion Antonescu i-a spus lui Gheorghe Brătianu, venit la Snagov (unde avea loc şedinţa guvernului), că este dispus să semneze armistiţiul dacă liderii partidelor politice îşi vor exprima în scris acordul cu încheierea armistiţiului, în condiţiile pierderii Basarabiei, nordului Bucovinei şi ţinutului Herţa. A urmat chemarea la Palatul Regal din 23 August.

BĂTĂLIA DE LA TÂRGU FRUMOS - OFENSIVA EȘUATĂ A RUȘILOR

Din documentele găsite în arhive, în 1944 au fost două bătălii numite Bătălia de la Târgu Frumos.

Prima bătălie s-a desfășurat în aprilie (6 aprilie- 12 aprilie) iar a doua în mai (2-7 mai) 1944 între trupele aliate ale Germaniei Naziste și României care s-au opus Armatei Roșii a Uniunii Sovietice.

În ambele bătălii, sovieticii au încercat să intercepteze șoseaua Iași-Târgu Frumos-Pașcani și să înainteze cât mai mult spre sud și spre Iași, în cadrul ofensivei din primăvara anului 1944.

Potrivit relatărilor lui Hasso von Manteuffel (unul din cei doi comandanți germani de divizie) și Frido von Senger und Etterlin, forțele germane au respins prima ofensiva sovietică din aprilie, provocând pierderi serioase în rândurile Frontului II Ucrainean.

Prima bătălie de la Târgu Frumos este folosită drept caz de studiu în educarea tactică a ofițerilor din armata SUA, oferind un exemplu pentru cum o apărare mobilă poate învinge într-o bătălie de blindate.

Prima bătălie de la Târgu Frumos a fost, de fapt, o serie de încleștări de-a lungul mai multor zile, în timpul cărora forțele blindate ale Corpului de Blindate German LVI (Panzerkorps), în principal Diviziile Grossdeutschland (Germania Mare) și a 24-a Panzer, au angajat al 16-lea Corp de Tancuri al Armatei Roșii, care ataca dinspre nord.

În ciuda succesului inițial al atacului sovietic, care au reușit să ocupe orașul Târgu Frumos, o serie de contra-atacuri au reușit să distrugă „vârful de lance” al Armatei Roșii înaintea luării ca măsuri defensive adecvate să poată fi aplicate.

Principalul contraatac german a avut loc de-a lungul șoselei Iași-Târgu Frumos, în ziua de 10 aprilie 1944. Tancurile diviziei Grossdeutschland au înaintat spre Târgu Frumos venind dinspre est, pe două coloane (circa 70 blindate). Contraatacul a fost atât de rapid încât sovieticii s-au retras după 48 de ore din Târgu Frumos.

Succesul german a fost favorizat și de faptul că sovieticii au concentrat forțele lor mult spre sudul localității, neașteptându-se la un atac dinspre est. Germanii au reușit în înaintarea lor spre vest să izoleze și apoi să distrugă o parte a unităților sovietice rămase în sudul orașului.

Aviația germană a avut o contribuție extrem de importantă la distrugerea tancurilor sovietice.

...(citește mai departe pe evenimentulistoric.evz.ro)