După 70 de ani în care comuniștii au deținut puterea locală, dreapta reformează din temelii localitatea. Închiderea oţelăriilor a lovit ca un trăsnet Sesto şi sindicatele de acolo. Localnicii au votat masiv dreapta după ce, în orașul lor, a fost împușcat autorul masacrului de Crăciun, de la Berlin.

Piața 1 Mai, biblioteca Karl Marx ... chiar şi astăzi străzile din Sesto San Giovanni amintesc de trecutul său ca „Stalingrad al Italiei”. De mai bine de șapte decenii, această suburbie a orașului Milano a fost condusă de partidul comunist și moștenitorii săi politici.

Lucrurile s-au schimbat radical de la alegerea noului primar, Roberto Di Stefano.

Cerşirea, camparea în parcuri sau străzi și consumul de alcool în aer liber au fost interzise. Cei care încalcă regulile sunt expulzați, iar în ultimul an 230 de imigranți fără acte au fost expulzaţi - majoritatea acestora fără adăpost, fără ocupaţie sau vânzători pe stradă. Primarul a cerut guvernului central să trimită armata să patruleze pe străzi.

„Înainte să vin la putere, a existat o mare problemă a decăderii urbane”, declară primarul Di Stefano în biroul său din clădirea primăriei, proiectată în anii 1970 de către arhitectul comunist Piero Bottoni ca un cuptor de furnal. „Orașul a fost în mod clar abandonat, nu au existat controale și inspecții, instalațiile publice au fost neglijate. Dacă am ajuns la 230 de expulzări în opt luni, este dovada că ceva nu era în regulă.”

În anii ’50 peste jumătate dintre locuitori erau membrii ai partidului comunist

Odată, orașul industrial găzduia patru fabrici mari din industria grea: Falck, Ercole Marelli, Magneti Marelli și Breda. Nu este surprinzător că mişcarea muncitorească era puternică, inclusiv sub forma asociaţiilor sindicale. În anii 1950, mai mult de jumătate din cei 32.000 de locuitori ai lui Sesto erau membri ai partidului comunist. De atunci, populația s-a dublat. De 72 de ani, stânga stăpânea orașul neîntrerupt.

Între anii 1950 și sfârșitul anilor 1980, consiliile locale conduse de comuniști au construit locuințe publice și case de oaspeți pentru muncitorii care se mutau la oraş. Ei au mai construit grădiniţe şi scoli și au organizat tabere de vară pentru copiii muncitorilor. Au deschis o școală de muzică și de dans, pentru clasa muncitoare, la care predau cadre didactice din prestigiosul teatru de operă La Scala din Milano.

În anii 1990, fabricile au început să se închidă. Ercole Marelli și Breda au supravieţuit, în timp ce întreprinderile Falck au ajuns o fabrică mult mai mică, producând energie regenerabilă. O unitate industrială a devenit un supermarket, altul un spațiu cultural și o treime este transformată într-un spital mare.

 

Arestări în lanţ

În 29 martie 2018 cinci persoane au fost arestate la Roma și în împrejurimile oraşului şi au fost acuzate că sunt legate de Anis Amri, tunisianul care a omorât 12 oameni cu un camion cu care a intrat în mulţime, în piaţa de Crăciun, la Berlin în 2016. Amri a fost ulterior ucis întrun schimb de focuri cu poliția italiană la Sesto San Giovanni, lângă Milano, pe 23 decembrie 2016.

Cei arestaţi sunt acuzaţi de asociere la terorismul internațional. Aceştia falsificau documente și ajutau imigranţii ilegali să capete statut legal. În plus față de arestări, au fost cercetate proprietăți în provinciile Latina, Roma, Caserta, Napoli, Matera și Viterbo ca parte a operațiunii. Arestările vin după alte două operațiuni mari din martie, care au vizat suspecții din Italia care se presupune că au legături cu ISIS.

 

Acordul din 2017 cu libienii

Italia a semnat cu Libia un memorandum pentru stoparea imigraţiei pe Mediterana. Guvernul libian, recunoscut de Naţiunile Unite, a menţionat că Libia este „un loc de tranzit, şi nu de origine” a migraţiei şi că acordul încheiat cu Italia este destinat să protejeze frontierele sudice, unde ajung imigranţi din alte ţări africane pentru a se îmbarca spre Europa.

În acest sens, Fayez Al-Serraj, premierul libian, a arătat că nu va permite intrarea misiunii navale europene „Sophia” în apele teritoriale libiene şi a cerut o comandă comună care să permită modernizarea flotei ţării nordafricane şi controlul apelor sale. Prin poziţia sa geografică, Italia primeşte un flux ridicat de migranţi de pe continentul african, în 2016 în această ţară au intrat 181.000 de persoane, majoritatea debarcând pe coastele de sud ale peninsulei şi în insula Lampedusa.

 

Finalul trist al utopiei comuniste

„Prima şarjă de oțel în fabricile Falck a fost scoasă în 1906, ultima din 1996” își amintește Antonio Pizzinato, fost secretar al sindicatului CGIL. „Acesta a fost sfârșitul lui Sesto ca oraș industrial”.

Vechiul sistem a început să slăbească. Fără fabrici, sindicatele și partidele de stânga au pierdut baza lor electorală. Sesto s-a transformat într-un oraș dormitor, cu o mare parte a forței de muncă care pleacă spre Milano. Și totuși, stânga a rămas la putere - deși slăbită - până în 2017. Mulți spun că frica de imigranții musulmani a adus dreapta la putere.

Sesto găzduiește aproximativ 5.000 de musulmani, majoritatea imigranți sau copii de imigranți. Comunitatea lor, care datează din anii ’90, nu a fost o sursă de tensiune până de curând. Lucrurile s-au schimbat în decembrie 2016, când Anis Amri, care a ucis 12 persoane într-un atac de camion într-o piață de Crăciun din Berlin, a fost împușcat de poliție în Sesto. Amri, un tunisian, locuia în Italia înainte de a se muta în Germania, dar autoritățile italiene spun că nu are nicio legătură specială cu Sesto - cel mai probabil trecea prin oraș încercând să meargă spre sud - totuși faptul că a fost găsit și împușcat aici a fost suficient să-i sperie pe mulţi locuitori.

Fosta fortăreaţă de stânga s-a întors spre dreapta

După atac și în proximitatea alegerilor, dreapta a început să se opună în mod explicit proiectului. „Au încercat să stabilească o legătură între construcția moscheii și prezența unui terorist în Sesto”, își amintește Monica Chittò, fost primar al Sesto din 2012 până în 2017. „Cei doi nu au avut nicio legătură, dar mesajul a prins la public. „În mijlocul campaniei antimusulmane, Chittò a devenit, de asemenea, o țintă: circulau zvonuri că ea și-a părăsit soțul pentru un musulman.

Strategia s-a dovedit a fi de succes

De îndată ce a fost ales, Di Stefano a blocat construcția moscheii și a promis că nu va lăsa să fie construită o moschee în oraș atâta timp cât rămâne primar.

El a argumentat reporterilor de la The Guardian că se teme că o mare moschee ar atrage credincioşii musulmani din Milano. Sesto este legat de sistemul de metrou al metropolei industriei italiene. „În 15 minute, toți arabii din Milano vor ajunge în Sesto San Giovanni”, a spus el.

Comunitatea islamică a făcut apel la instanțe. Ei au câștigat primul proces, dar construcția rămâne oprită în timp ce primarul se adresează unei curți superioare. Noul primar îmi amintește de Donald Trump. Vrea să atragă atenția oamenilor și să arate că este diferit, așa că a atacat moscheea

„Să avem un loc de închinare este un drept constituțional”, spune Abdullah Tchina, un imam local. „Acest loc este numai pentru credincioșii din Sesto San Giovanni. În orașele vecine există deja locuri de rugăciune. De ce ar trebui să vină din alte orașe să se roage aici?”

Într-un mic snack bar lângă moschee, oamenii văd lucrurile în mod diferit. Rong Li Yu, barman de origine chineză, îi place lui Di Stefano. „Când am ajuns în 1997, afacerea a fost destul de bună”, își amintește el. „De atunci [fabricile] au dispărut. După 72 de ani, nu este un oraș viu, este ca un dormitor. Nu sunt împotriva moscheii, dar aceasta este o zonă mică. Cetățenii doresc un oraș liniștit, unde economia crește. Oamenii nu-şi doresc niciun fel de probleme”.

Moscheea de 600 de locuri

Incidentul a survenit în timp ce comunitatea musulmană se lupta pentru construirea unei moschei, cu spațiu pentru 600 de credincioşi, pentru a înlocui clădirea prefabricată existentă la marginea orașului. Ei au reușit să obțină terenuri publice în 2013, dar erau încă ocupați de lucrările de degajare a terenurilor.