Opinii EVZ
Ruperea Lumilor și căderea în război rece: atacul cu gaz neurotoxic la Londra - casus beli. Pulsul Planetei
Atacul cu substanță neurotoxică de la Londra împotriva fostului ofițer rus Serghei Skripal care a lucrat pentru MI6 s-a transformat peste noapte într-un adevărat declanșator al unui nou război rece între Occidentul Unit și Rusia. Spionul refugiat în Marea Britanie și fata sa se află încă în comă pe patul de spital, dar atacul este deja de magnitudinea asasinatului Arhiducelui Franz Ferdinand la Sarajevo, la 28 iunie 1914, care a declanșat Primul Război Mondial.
Iar declarația de condamnare comună a celor patru mari puteri occidentale echivalează cu celebrul discurs al lui Winston Churchill de la Fulton, la 5 martie 1946, când premierul care a trecut Marea Britanie prin al Doilea Război Mondial ne anunța că „o Cortină de Fier s-a lăsat asupra Europei” iar Războiul Rece a început. La nici o lună de la Lunga telegramă din 22 februarie 1946, de la Moscova a lui Mc Kennan-care era însă un document secret la acea vreme, care pleda pentru politica sferelor de influență și protejarea Europei Centrale și de Est de exportul de revoluție comunistă a lui Stalin.
Nu știu dacă Rusia s-a gândit care vor fi consecințele atacului său pe tărâm britanic. Într-adevăr, chiar dacă Rusia a avut grijă în răzbunarea sa fără motiv direct – dar cu relevanță pentru dominarea propriului public și blocarea numeroaselor trădări – să nu-i poată fi direct atribuită, folosirea agentului neurotoxic cu caracter militar a fost identificată imediat, mai ales că autorul cercetării și creatorul Novichok trăiește încă în Occident. Vyl Mirzaianov a expus, la timpul său, continuarea programului de arme chimice ale Rusiei, deși URSS și Federația Rusă semnaseră acordul de neproliferare și de neutilizare a armei chimice și promisese distrugerea tuturor rezervelor. O substanță binară, creată din doi agenți relativ inofensivi, care combinați dau o substanță de toxicitate extremă, ce nu poate fi manipulată decât în laborator militar de specialiști, care se expun și ei impactului, dacă nu acționează cu extremă atenție.
Prima reacție fundamentală a fost unitatea imediată și solidaritatea Occidentului cu Marea Britanie, și acuzarea, într-o formă cât mai străvezie dar acoperitoare juridic, a Rusiei. Astfel, chiar Marea Britanie, prin vocea premierului May, a vorbit despre responsabilitatea Rusiei – direct implicată sau care a pierdut de sub control acest agent militar neurotoxic – și atacul care „cel mai probabil a fost comandat de către Președintele rus, Vladimir Putin”. De altfel, Marea Britanie ceruse Rusiei, printr-un ultimatum, să explice cum a ajuns acel agent neurotoxic să ucidă un rezident fost spion rus, în Salisbury, pe pământ britanic, înainte de a proceda la represalii.
A urmat scrisoarea celor patru mari puteri, Marea Britanie, Franța, SUA și Germania, emisă miercuri, 14 martie, care notează poziția comună de „condamnare puternică” a atacului cu agent neurotoxic drept „un asalt asupra suveranității Marii Britanii” și afirmând că este „foarte probabil ca Rusia să fie în spatele acestui atac.” Theresa May, Donald Trump, Angela Merkel și Emmanuel Macron susțin că utilizarea agentului novichok „constituie prima utilizare ofensivă a unui agent neuro-toxic de luptă în Europa de la cel de-al doilea Război Mondial”. „O asemenea utilizare de către un stat este o violare clară a convenției privind armele chimice și o încălcare a dreptului international” și aceasta „amenință securitatea noastră a tuturor”. „Împărtășim evaluarea Marii Britanii că nu există o explicație plauzibilă alternativă și luăm notă de nerespectarea de către Rusia a cererii legitime a Guvernului britanic, fapt care subliniază și mai puternic responsabilitatea sa.”
Convocarea Consiliului de Securitate al ONU marți noapte, într-o sesiune publică, a relevat toate pozițiile statelor membre privind problema atacului chimic, acolo unde negarea Rusiei a fost nerelevantă, aceasta încercând o manevră de pasare a subiectului către Organizația privind Interzicerea Armelor Chimice.
O dovadă că Moscova nu a înțeles nimic din reacțiile masive de condamnare transparente împotriva sa și de solidaritate și coeziunea Occidentului și că arătarea mușchilor în declarații anterioare realegerii lui Putin de duminică au fost cel puțin nelalocul lor – „să nu amenințe Marea Britanie un stat nuclear”, „Rusia nu acceptă ultimatumuri” etc. Lumile s-au rupt, punțile au ars și genul de gesturi care ar putea relansa pacea nu sunt în panoplia celor pe care Rusia lui Putin știu să le facă. Ar însemna căință, colaborare cu anchetatorii britanici, un gest de retragere sfioasă din prim planul scenei internaționale până la clarificarea temei și smerenie în prezentarea situației arsenalului său, nu vorbe aruncate precum „și Ucraina ar fi putut avea acces” sau „Dacă știți compoziția și recunoașteți substanța o puteți produce chiar voi”.
Trebuie să constatăm că omenirea a revenit în situația de război rece, dar și coeziunea Occidentului și perspectiva clară a alunecării spre conflict deschis. Președintele Trump avertiza Rusia pentru atacul cibernetic la sistemul energetic al SUA cam în același timp. Iar provocările și șicanele, confruntările directe și rupturile vor continua după declarația NATO, a Comisiei Europene, după declarația comună a viitorului Consiliul European din 22-23 martie și mai ales după summitul NATO din vară. Putin începe al patrulea mandat de pe poziții de conflict cu Occidentul Unit.
Recomandările noastre
