Un metru de autostradă contra a 33 de bugetari

Concedierea a 100.000 de bugetari ar aduce economii la stat de 60 de milioane de euro pe lună.

Între 45 şi 60 de milioane de euro lunar - la atât se ridică economia statului dacă guvernul ar decide să taie nodul gordian şi să concedieze între 75.000 şi 100.000 de bugetari. Astfel, cu banii economisiţi, statul ar putea construi lunar între 2 şi 3 km de autostradă, iar într-un an până la 36 km, luând în calcul costul pe un kilometru, care ajunge la circa 20 de milioane de euro, conform datelor Ministerului Transporturilor. Potrivit unui calcul al EVZ, circa 45 de milioane de euro ar rămâne în conturile statului dacă nu ar fi plătite timp de o lună salariile a 75.000 de persoane, calculate la un câştig salarial mediu brut pe economie de 1.940 lei, la care se adaugă contribuţiile angajatorului aferente remuneraţiilor, în sumă de 550 lei pe lună. În cazul în care ar fi concediaţi 100.000 de oameni, suma economisită lunar se apropie de 60 de milioane de euro. Banii ar fi suficienţi să acopere mai bine de două treimi din cheltuielile cu dobânzile pe care le plăteşte lunar guvernul pentru împrumuturile pe care le rostogoleşte.

Reducerea cheltuielilor bugetare a fost discutată ieri şi la Cotroceni. Preşedintele Traian Băsescu i-a avertizat pe membrii guvernului asupra riscurilor pe care le implică faptul că o ţară ajunge să trăiască „din împrumuturi”, făcând trimitere indirectă la situaţia Greciei. Conform şefului statului, scăderea cheltuielilor este „o măsură care nu mai suportă amânare”.

În condiţiile în care politicienii au amânat până acum astfel de măsuri dure, România s-a afundat în datorii grele pentru a susţine un sistem bugetar mult mai mare decât îşi permite. Astfel, presiunea pe bugetul de stat creşte.

Drept dovadă sunt cheltuielile cu dobânzile pentru împrumuturile guvernamentale contractate în special pentru acoperirea cheltuielilor curente, inclusiv cu salariile. Ele au crescut cu 13% în primele două luni ale acestui an, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, depăşind 688 de milioane de lei (aproape 168 de milioane de euro). Datoria publică se cifra, la sfârşitul lunii ianuarie, la aproape 144 de miliarde de lei (circa 35 de miliarde de euro), potrivit Ministerului Finanţelor.

Situaţie de criză

Amânarea disponibilizărilor va face tot mai dificilă ieşirea din cercul vicios al acumulării de datorii cauzate de încercarea de a întreţine un sistem public exagerat. Deja, la nivel înalt se discută despre contractarea unui nou împrumut de la FMI.

Stufos, ineficient şi dotat cu vesta antiglonţ a contractelor colective de muncă, sistemul angajaţilor la stat a reuşit să se strecoare până acum aproape nevătămat, în pofida scandalurilor legate de diverse sporuri şi a salariilor mai mari decât cele din mediul privat. Când economia creştea, în anii 2007-2008, au fost create 134.000 de noi posturi la stat, din care au fost ocupate 113.000, spune Andreea Paul Vass, consilierul premierului. Situaţia nu mai poate continua aşa.

Astăzi, România e în criză: veniturile la buget au scăzut, în paralel cu majorarea cheltuielilor, şi avem peste 765.000 de şomeri, majoritatea din mediul privat.

Firmele, spre deosebire de sistemul public, au fost obligate să se adapteze pieţei care nu a mai suportat o cerere la fel de mare ca în vremurile bune. Cât ar costa măsurile dure? Mult pe termen scurt, dar pe termen mediu şi lung vom reuşi să ne acoperim cheltuielile.

Factura concedierilor Disponibilizarea personalului angajat la stat se va face cu acordarea de salarii compensatorii, susţine Andreea Paul Vass. Dumitru Costin, preşedintele Blocului Naţional Sindical, spune că „acordarea de salarii compensatorii este cea mai lesnicioasă formă de concediere pentru politicieni, manageri, angajatori. Este „forma prin care îl mituieşti pe angajat să plece uşor”.

Potrivit liderului sindical, măsurile privind disponibilizările sunt prevăzute în contractele colective de muncă, acolo unde acestea există. În general însă, se acordă plăţi compensatorii în funcţie de vechime, între trei luni şi doi ani. Dacă guvernul ar acorda salarii compensatorii în medie pentru 12 luni, ar trebui să scoată din vistieria statului dintr-un foc peste 300 de milioane de euro, dacă sunt daţi afară 75.000 de oameni, şi aproximativ 700 de milioane de euro, în cazul a 100.000 de disponibilizări.

Analiza EVZ se bazează pe un salariu mediu net de 1.411 lei, anunţat de INS pentru luna februarie. Efortul financiar pe termen scurt se va recupera în timp. Chiar dacă vor scădea încasările din contribuţii sociale, aceşti bani oricum sunt mutaţi dintr-un buzunar al statului în altul. Problema se va putea rezolva prin transferuri între bugete, metodă practicată şi în prezent.

Totodată, pentru o perioadă de câteva luni ar creşte cheltuielile cu indemnizaţiile de şomaj. Conform estimărilor EVZ, bugetul de şomaj ar pierde 4 milioane de euro pe an dacă ar fi disponibilizaţi 75.000 de bugetari şi 5,6 milioane de euro în cazul a 100.000 de concedieri. Bugetul pentru pensii ar fi cu peste 130 de milioane de euro mai mic, respectiv în scădere cu 175 de milioane de euro. Totuşi, anual s-ar economisi peste 700 de milioane de euro dacă se renunţă la 100.000 de bugetari.   

"Salariul compensatoriu este forma cea mai lesnicioasă de concediere. E forma prin care angajatorul îl mituieşte pe angajat să plece mai uşor.“

DUMITRU COSTIN,  preşedintele Blocului Naţional Sindical

SOLUŢIA ADOPTĂRII EURO

România, în vrie cu nevoia de bani

Iluzia guvernanţilor că au acces la împrumuturi oricât de mari şi că pot face deficite adânci este falimentară, consideră Florin Pogonaru, preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri (AOAR).

El a declarat, ieri, la o conferinţă de presă, că „România a intrat într-o vrie cu nevoia de bani”, iar deficite bugetare mai mari de 8% din produsul intern brut (PIB) ne costă mult, ne amanetează viitorul ţării şi nici nu ne vor aduce creştere economică.

În prezent, statul este nevoit să se finanţeze din împrumuturi, în contextul scăderii veniturilor la buget. O disciplină strictă a cheltuielilor şi o programare multianuală a bugetului s-ar putea realiza dacă guvernul şi partidele politice parlamentare şi-ar asuma o strategie pentru aderarea la zona euro la sfârşitul anului 2014, spun oamenii de afaceri.

Conducerea AOAR consideră că adoptarea monedei euro la data stabilită trebuie să rămână scopul autorităţilor române, cu toate că directorul general al FMI, Dominique Strauss-Kahn, a adus în discuţie posibilitatea amânării cu câţiva ani a momentului aderării la zona euro. 

"Deficitele bugetare mari, de peste 8% din PIB, ne costă mult, amanetează viitorul ţării şi nici nu ne vor aduce creştere economică.“

FLORIN POGONARU,  preşedintele AOAR