25DE ANI DE LA EVENIMENTELE DIN DECEMBRIE 1989. Masacrul continuă și după plecarea lui Ceaușescu în Iran. Lăsată la conducere, Elena Ceaușescu decide arderea cadavrelor de la Timișoara

În dimineața zilei de 18 decembrie, Ceaușescu decola spre Iran, iar la cârma țării rămânea Elena, ,,fl ancată” de doi dintre cei mai fideli oameni ai dictatorilor, Manea Mănescu și Constantin Dăscălescu

După sângeroasa zi de 17 decembrie, când la Timișoara s-a folosit muniție de război împotriva manifestanților, din ordinul lui Nicolae Ceaușescu, pe 18, la conducerea țării rămânea Elena, ajutată de premierul Constantin Dăscălescu și de Manea Mănescu, membru al Comitetului Central al PCR. Cei trei, ajutați de ministrul de Interne Tudor Postelnicu, continuă și pe 18 decembrie măcelul de la Timișoara, în ciuda faptului că în orașul bănățean a fost liniște până în jurul orei 15.00, sau o „situație relativ calmă”, așa cum precizează istoricul Alex Mihai Ștefănescu în „Cronologia evenimentelor din decembrie 1989”. În momentul în care, după ora 16.15, în fața Catedralei s-a scandat „Jos Ceaușescu!” și evenimentele au începtut să ia din nou o turnură dramatică, Elena Ceaușescu a trecut la măsurile represive, dând un ordin clar: „Puneți tunul pe Catedrală, să se termine odată cu totul”, se arată în „Declarația inculpatului Coman Ion”, publicată de Stoenescu.

Morți duși la București cu o mașină frigorifică de porci

Concomitent, „monstruoasa tripletă” formată din Elena Ceușescu, generalul Nuță, șeful Inspectoratu lui General de Miliție, și Tudor Postelnicu, plănuia mușamalizarea genocidului de la Timișoara într-o acțiune sinistră, denumită „Trandafirul”. Astfel, între orele 15.00 și 16.00, Elena Ceaușescu ordonă transportarea cadavrelor de la Timișoara la București pentru a fi incinerate și pentru a se ascunde urmele genocidului și ale uzului de arme asupra manifestanților, acțiune care s-a desfășurat în noaptea de 18/19 decembrie. Astfel, morga Spitalului Județean Timiș a fost deschisă și din s-au preluat 43 de cadavre de către mai mulți ofițeri din Miliție, băgate întrun camion frigorific, care apoi a plecat spre Capitală. Corpurile neînsuflețite au fost ulterior incinerate în noaptea de 19/20 decembrie, iar cenușa rezultată a fost aruncată într-un canal de pe raza comunei Popești-Leordeni.

25DE ANI DE LA EVENIMENTELE DIN DECEMBRIE 1989. DOVEZILE ISTORICE ALE MOMENTULUI ÎN CARE CEAUȘESCU A ORDONAT GENOCIDUL DE LA TIMIȘOARA: „Unul dacă trăgea, ar fi fugit toți ca potârnichile”

DECEMBRIE 1989. Amintirile primului timișorean care l-a huiduit pe Ceaușescu

DECEMBRIE 1989. „Noaptea groazei” – jurnalul generalului de securitate Emil Macri

25DE ANI DE LA EVENIMENTELE DIN DECEMBRIE 1989. Generalul Iulian Vlad: „Dacă oamenii nu erau nemulțumiți, străinătatea nu-l putea răsturna pe Ceaușescu!”

DECEMBRIE 1989: Raportul generalului Iulian Vlad către Nicolae Ceaușescu

DECEMBRIE 1989. Fragmente din stenograma întâlnirii de la Moscova între Nicolae Ceaușescu și Mihail Gorbaciov: „Știu că m-ați criticat împreună cu Honecker”

DECEMBRIE 1989. Ceaușescu și teama lui de Perestroika lui Gorbaciov

DEC. 1989. Cum a izbucnit Revoluția română. Revolta de la Iași și scânteia maghiară de la Timișoara

DEC. 1989. Timișoara: Protestul pentru Laszlo Tokes și implicarea agenților străini

Cadavrele au fost transportate cu o mașină frigorifică de la Complexul de Creștere și Îngrășare a Porcilor Comtim. Dorel Ciaca, șoferul mașinii, e și acum traumatizat: „Merg, când pot, la Sfântul Munte și mă rog. Atunci am simțit că e ceva cu transportul acela. Îl întrebam pe ofițerul de lângă mine ce ducem, că era ușoară mașina. Mi-a spus să îmi văd de treabă. Când am oprit pe drum, să ia ceva de mâncare, m-am uitat pe vizorul din cabină. Am văzut primele trei trupuri, în saci. Am încercat să spun unui preot, pe care- l știam, dar cine avea curaj atunci să zică ceva mai departe?”, a declarat Ciaca, pentru Evenimentul zilei.

Despre momentul în care au fost scoase cadavrele din spital își aduce aminte și Liliana Dohotariu, asistentă medicală la acea vreme, dar și în prezent. „Am văzut o mașină mare care se încărca și Miliția, care făcea cordon pe lângă spital, și nu lăsa pe nimeni să intre”, ne-a spus Liliana.

„Strada pe care stau are numele soțului”

La 25 de ani, Georgeta Carpin a rămas văduvă și mama singură a unui copil de 2 ani. Dănuț, dragostea vieții ei, a fost împușcat pe Calea Aradului și a dispărut. Zile întregi l-a căutat disperată.

„Abia după Sărbători am aflat că fusese omorât și incinerat la Cenușa. În perioada aceea am bătut toate spitalele, am ajuns la morgă și căutam disperată printre cadavre. Nu l-am găsit și m-am speriat și mai tare. După Sărbători am fost chemată la procurorul militar Romeo Bălan pentru identificare. Mi s-a pus în față o fișă cu o descriere: «Cadavru neidentificat, masculin, 25-35 de ani, blond cu mustață». Erau apoi descrise și hainele în care știu că plecase de acasă pe 17. Nu își luase buletinul cu el, de aceea nu a putut fi identificat. Am simțit că lumea din jurul meu dispare”, își amintește femeia.

Nu vrea să se mai mărite

Fiului ei i-au spus mătușile că tata a plecat la îngeri să aibă grijă de el, de acolo. În vârstă de 27 de ani acum, e încă afectat. „Se vede că a crescut fără tată. A înțeles în clasa I ce s-a întâmplat, când învățătoarea i-a spus că el nu e orfan, că tatăl lui e erou. La 18 ani, a fugit de acasă de la petrecerea de ziua lui, și s-a dus în Cimitirul Eroilor, unde e placa cu numele tatălui lui”, ne spune femeia.

În familia Carpin nu există, de un sfert de veac, Sărbători de iarnă, ci doar lacrimi și amintiri grele. Georgeta Carpin a avut nevoie de 14 ani ca să poată să-și refacă viața alături de alt bărbat. Cu care nu îndrăznește să se căsătorească. Undeva, în suflet, are ideea că ar fi prea mult. Locuiește în același loc în care și-a întemeiat familia, în urmă cu 27 de ani, iar strada poartă acum numele fostului ei soț: Dan Carpin.