La 15 februarie 2014 se consemnează 25 de ani de la retragerea trupelor sovietice din Afganistan. În pofida acestui fapt, Afganistanul continuă să fie marea "necunoscută în ecuaţia puterilor mondiale", fiind una din cele mai turbulente zone din lume, având un impact substanţial asupra contextului geopolitic internaţional.
Transformat într-un poligon (laborator) al terorii şi terorismului, al extremismului internaţional şi un centru favorabil al traficanţilor de droguri, această ţară creează un pericol inerent atât pentru securitatea naţională şi cea colectivă a statelor din regiunea Asiei Centrale, cât şi pentru întreaga lume. Afganistanul, "raiul războiului", este regiunea de pe Glob cu cele mai multe mine antipersonal – peste 10 mil. – îngropate în sol.
După mai mult de 30 de ani de război civil şi imixtiune străină, foamete, migraţie, nivel de viaţă şi sănătate precar, mortalitate infantilă, văduve şi orfani, numărul populaţiei afgane s-a dublat, de la 15,5 mil. locuitori în februarie 1979, la 34,7 mil. suflete în februarie 2014. Cu alte cuvinte, populaţia afgană şi-a creat un mecanism biologic de supravieţuire. Situaţia tensionată din Afganistan, generată de imixtiunile străine şi de războiul fratricid, a marcat profund profilul psihologic al populaţiei. Actualmente putem vorbi, fără echivoc, că afganii din generaţiile vechi şi noi, conduşi de "aristocraţii războiului" se circumscriu sindromului de eterni combatanţi.
Dexterităţile necesare unei societăţi paşnice, din păcate, au fost înlocuite, gradat cu cele necesare supravieţuirii într-o lume confuză, dihotomică, iar adaptarea/reinserţia la viaţa civilă implică un efort temporal şi chiar psiho-somatic. Afganii se află, mai degrabă, într-o stare de anxietate faţă de societatea civilă, decât de cea militară. Alteritatea (forţele din exterior) înzestrată cu mijloace, tehnici, strategii militare, alt stil de viaţă, confesiune, mentalitate nu-i incită pe afgani la obedienţă, ci, viceversa, la rezistenţă fizică şi spirituală.
Tendinţele de reformare a societăţii sunt obstrucţionate de mecanismul tradiţional, de nivelul precar al dezvoltării social-economice, al comunităţii predominant agrare, al modului de viaţă şi al religiei, precum şi de spiritul tensionat din ţară. Pauperizarea vizibilă era alăturată şi de o diminuare a vieţii intelectuale, de aici rezidă un alt impendiment al reconstrucţiei Afganistanului. Marcat de "ajutorul internaţional", de tensiunile interne (confruntări entice şi tribale) fragilul stat afgan barează dinamica relaţiilor diplomatice, economice, sociale şi culturale ale societăţii, generând, în final, substanţiale pierderi economice, morale şi politice, exercitând, totodată, un impact psihologic profund asupra populaţiei civile şi a militarilor. Afganistan reprezintă atât simbolul colapsului Uniunii Sovietice, cât şi a oricărei forţe care intervine în această ţară iubitoare de libertate; populaţia afgană este pregătită şi antrenată pentru un conflict cu bătaie lungă.