Dolly s-a „născut” în laboratoarele Institutului Roslin de lângă Edinburgh (Scoția). Anunțul a fost făcut abia în februarie anul următor în coloanele prestigioasei reviste științifice „Nature” într-un articol semnat de echipa de oameni de știință coordonată de Ian Wilmut și Keith Campbell.

Cum a fost „dezvoltată” Oaia Dolly?

Era succesul final al unei lungi istorii de încercări și experimente începute la mijlocul anilor 1900. Oaia a primit numele Dolly în cinstea actriței și cântăreței Dolly Parton.

Materialul biologic folosit pentru efectuarea clonării a fost luat de la o oaie adultă. Practic, a fost vorba de o celulă din glanda mamară a unei oi finlandeze Dorse. Nucleul a fost transferat într-o ovocită lipsită de nucleu a unei oi scoțiene Blackface. Embrionul astfel obținut a fost transferat în uterul unei a treia oi.
Înainte de a reuși experimentul care a dus la „nașterea” lui Dolly, 277 de celule somatice au fost transferate în tot atâtea ovocite și în numai 29 de cazuri fuseseră obținuți embrioni. Acești embrioni au fost transferați în uterul a 13 oi,dar s-a înregiostrat un singur succes- Dolly.

O adevărată revoluție în știință

Celebra oaie a avut o viață marcată de diverse probleme de sănătate și o îmbătrânire prematură. La 14 februarie 2003, medicii veterinari i-au făcut o injecție letală din cauza complicațiilor unei infecții pulmonare.
Dolly a marcat, însă, începutul unei revoluții științifice. S-a demonstrat, pentru prima dată, că dezvoltarea unei celule nu este ireversibilă, mai precis că o celulă adultă și specializată poate „să se întoarcă în timp” și să regreseze până devine din nou un copil, adică e nediferențiat și e capabilă să se dezvolte în direcții noi, dând naștere unui embrion sau unor celule din diferite țesuturi.
Dolly a deschis o cale promițătoare și controversată către cercetarea științifică în domeniul biologic.

Urmează „fabricile de organe”

În anii care au urmat, oaia a fost urmată de o mică grădină zoologică de așa-numite „animale fotocopiate”. Printre acestea se numără și Galileo și Prometea, un taur și o iapă. Aceste anuimale au fost născute în laboratorul profesorului Cesare Galli.
„Îmi imaginez fabricile de organe”, spunea la acea vreme laureatul Nobel Renato Dulbecco, care prevedea o dezvoltare care abia acum se realizează. E vorba de posibilitatea de a crește organe miniaturale în laborator pentru a studia bolile și a experimenta noi medicamente.
La acea vreme, însă, ceea ce a lovit imaginația populară a fost mai presus de toate șocată de „clonare”. Astăzi lucrurile s-au schimbat, și este clar că cercetarea celulelor stem este cea care deschide noi orizonturi pentru medicina regenerativă, scrie Rai News. Din păcate, cercetările avansează și în direcția dezvoltării unor chimere.

x
.