„Evenimentul zilei” continuă publicarea unor pasaje foarte importante din „Raportul SRI asupra evenimentelor din decembrie 1993”. Astăzi vă prezentăm concluziile SRI de atunci, vizavi de prezența sau absența „teroriștilor” în schimburile de focuri din București
În această privință, Serviciul Român de Informații – dat fiind colapsul activității informative din perioada imediat următoare zilei de 22 decembrie 1989 – poate evidenția, cu datele obținute ulterior, prin mijloace specifice, o serie de aspecte de interes pentru reconstituirea adevărului, fără a-și putea asuma, cel puțin deocamdată, sarcina restituirii integrale a acestuia. După cum se știe, în 22 decembrie armata fraternizase cu populația Bucureștiului ieșită în stradă, ceea ce, în logica firească a bunului simț, ar fi trebuit să însemne – în condițiile absenței unei riposte venite din partea altei forțe militare (în special cele ale fostei Securități) – încetarea definitivă a violențelor de care fusese marcată, până la acea dată, Revoluția Română.
(...)Cine și de ce a împins evenimentele pe făgașul nefiresc și extrem de costisitor pe care acestea l-au urmat până spre sfârșitul anului? În încercarea de a afla un răspuns la aceste întrebări, dacă Armata, ca instituție, a fost și rămâne mai presus de orice bănuială, în privința unora dintre cadrele sale – unele dintre ele cu funcții de conducere – apar o serie de aspecte cel puțin chestionabile.
Am avut sau nu intervenienți străini?
> Pe data de 22 decembrie 1989, în jurul orelor 09.00, col. Eftimescu Nicolae l-a primit în sediul M.St.M, pe atașatul militar al C.F.A.U, col. Mihailov, cu care a purtat o discuție de 30 de minute. A participat și Mircea Dumitru, șeful Biroului special, ca translator de rusă, iar mr. Lungu Gheorghe, ofițer în cadrul aceluiași birou, a asigurat protecția. Același col. Eftimescu, revenind de la sediul fostului CC al PCR (cam cu jumătate de oră înainte de decolarea elicopterului cu care a fugit Ceaușescu), a fost însoțit de un grup de patru civili, care au rămas în așteptare la punctul de control.
DECEMBRIE 1989. Amintirile primului timișorean care l-a huiduit pe Ceaușescu
DECEMBRIE 1989. „Noaptea groazei” – jurnalul generalului de securitate Emil Macri
DECEMBRIE 1989: Raportul generalului Iulian Vlad către Nicolae Ceaușescu
DECEMBRIE 1989. Ceaușescu și teama lui de Perestroika lui Gorbaciov
DEC. 1989. Cum a izbucnit Revoluția română. Revolta de la Iași și scânteia maghiară de la Timișoara
DEC. 1989. Timișoara: Protestul pentru Laszlo Tokes și implicarea agenților străini
> După fuga cu elicopterul a familiei Ceaușescu, unitățile militare aflate în dispozitive stradale au primit ordin (notă telefonică semnată de Ilie Ceaușescu în calitate de adjunct al ministrului) să se reîntoarcă în cazărmi. Primul tanc (comandant: cpt. Paraschiv din Regimentul 1 Mecanizate) a sosit la sediul M.St.M. în jurul orei 12.00 și a pătruns în incintă transportând pe blindaj revoluționari.
> În aceeași zi de 22 decembrie 1989, în jurul orelor 14.00, pe Calea Știrbey Vodă, a apărut un autorurism „Dacia 1300”, cu număr de înmatriculare 12B-, în interiorul căruia se aflau doi bărbați. Ajuns în intersecția Știrbey Vodă-Luterană, autorurismul a încetinit, iar ocupantul din dreapta șoferului, a tras, pe geam, o rafală de armă automată orientată la nivelul trotuarului (fără să fi povocat victime), după care mașina s-a înscris pe strada Luterană la al cărei capăt (intersecția cu strada Nuferilor) a fost blocată de un dispozitiv de baraj de forțe al Armatei. La somații, autoturismul a oprit și cei doi ocupanți au coborât cu mâinile ridicate strigând: „Palestinieini, palestinieni!”. Au fost identificați de militari și civili aflați în zonă, iar la controlul efectuat, în interiorul mașinii au fost găsite două arme automate. (...) Absența oricărei motivații pentru deschiderea focului și a oricărei ținte, precum și declinarea cetățeniei de palestinieni nu pot fi argumente în favoarea supoziției că cei doi ar fi făcut parte din grupul celor 21 de ofițeri din țări arabo- africane, care se aflau la un curs de specializare la U.M.01041 Făgăraș. Întâmplarea trimite mai degrabă la faptul că în momentele de maximă tensiune derulate ulterior, s-au vehiculat cu insistență zvonuri despre existența unei armate secrete a lui ceaușescu, formată din teroriști arabi. (Că cel puțin unul dintre cele mai puternice servicii secrete străine ar fi avut interese în lansarea unui asemenea scenariu este o afirmație la îndemâna oricui).
Degringolada de la vârful Armatei
> În aceeași zi (22 decembrie 1989), în jurul orei 16.00, a revenit de la Timișoara generalul Gușe Ștefan, care a găsit clădirea M.St.M. în dezordine și împânzită de persoane civile înarmate. La întrebarea pusă în legătură cu motivul prezenței acestora, i s-a răspuns că „i-a adus Revoluția”. Col. Eftimescu Nicolae, pretextând oboseala, a predat comanda, iar „secundul său” amiralul V.A. Aron a simulat un leșin fiind dus la dispeceratul M.Ap.N., manevre apreciate ca o modalitate de a evita să-i raporteze generalului Gușe – devenit conform legii și regulamentelor militare, ministru al Apărării – situația operativă din București și din țară. Generalul Gușe nu a aflat că funcția de ministru era girată de generalul Victor Stănculescu. (...) M.Ap.N. nu mai avea comandă unică, lucru ce explică discordanța dintre ordinele date de generalul Gușe (închiderea frontierelor de stat) și realitatea din teren (s-a raportat deschiderea granițelor din ordin de la FSN, motivat prin permiterea intrării în țară a ajutoarelor).
Intoxicarea cu zvonuri false
> Date obținute din mediul militar, afirmă că în ziua de 22 decembrie 1989, după orele 18.00, în sediul M.St.M., unde se afla concentrat un număr mare de ofițeri, maiorii Nicolaescu Gheorghe și Jilavi, ambii din Serviciul de Protocol (în prezent primul lucrează în Direcția de Cercetare, iar al dolea în Regimentul de Gardă), intrau din oră în oră în cabinetul generalului V.A. Stănculescu, unde se afla și vice-amiralul Dinu Ștefan (pe atunci șeful D.I.A.), iar la ieșire se adresau celor aflați în anti-cameră, oferindu- le informații de genul: „Se va deschide foc asupra elicopterelor care vin din partea de vest...”, „Combinatul Petrochimic din Pitești a fost atacat de teroriști”, „Blindate venind dinspre Târgoviște vor ataca Bucureștiul”, „Sibiul este înecat în sânge de către Securitate” stârnind panică în rândul cadrelor. La colportarea zvonurilor(...) a contribuit și col. Ivașcu Traian, din Serviciul de protocol (în prezent pensionar).
@Între 22 și 25 decembrie 1989 două elicoptere, despre care angajați din Departamentul Aviației Civile au afirmat că ar fi aparținut Comandamentului Aviației Militare, au survolat Divizia de Aviație Otopeni (UM 01913) deschizând foc de mitralieră. A fost constituită o „comisie specială” militară ai cărei membri au sugerat celor cu care au stat de vorbă ideea că cele două aparate ar fi aparținut unor „forțe agresoare.” (...
Singurii presupuși teroriști erau morți deja
(...) Chiar informațiile – anormal de puține – obținute cu privire la acest subiect, în loc să simplifice și să clarifice problema o complică, făcând-o aproape irezolvabilă. Este și cazul datelor obținute (...)de la persoane care (...) au asigurat paza în Institutul Medico-Legal și care atestă că au fost aduși decedați prin împușcare, despre care personalul medical și militar din institut afirma că sunt teroriști, asupra cărora s-au găsit:
> arme – de foc și albe – (unele total diferite de tipurile din dotarea forțelor armate obișnuite) și muniție;
> documente deosebite (pașapoarte ori legitimații în alb ori pe care figurau nume, locuri de muncă și funcții ce nu corespundeau realității; buletine false – datele din ele nu corespundeau cu cele din celelalte documente);
> Căști de protecție kaki; combinezoane kaki, căptușite cu blană de miel; pulovere militare, kaki sau albastre; lenjerie de bumbac de proveniență chinezească(...);
> medicamente, despre care medici din cadrul IML afirmau că au efecte stimulante și de creștere a forței și capacității de rezistență.(...)