Din „Punctul de vedere preliminar al SRI privind evenimentele din decembrie 1989”, document întocmit în 1993, instituția pune câteva întrebări interesante și scoate în evidență mai multe fapte bizare petrecute în acele zile tulburi.
Analizate cu un profesionalism dublat de bunăcredință, mulțimea de scenarii își relevă inconsistența. Dar, dacă ele au fost posibile, este pentru că evenimentele din decembrie ’89 au fost permanent marcate de unele fapte care trimit spre acțiunea premeditată a unor „actori” din afara maselor, spontan ieșite în stradă. Astfel, chiar începutul timișorean al evenimentelor din decembrie este marcat, în după-amiaza zilei de 16, când numărul simpatizanților și al curioșilor adunați în jurul locuinței pastorului Tokes se redusese simțitor, de apariția unui grup de tineri care incitau la acțiuni violente, ei înșiși dedându-se la spargerea vitrinelor de la unitățile coomerciale din zonă și blocând mijloacele de transport în comun. (…) Semne de întrebare ridică și modul în care s-au produs la Timișoara, unele acțiuni de provocare ale armatei. Analizate ulterior, ele conduc la ipoteza unei pregătiri prealabile și profesioniste, concretizate în:
● ruperea antenelor stațiilor radio de pe tehnica de luptă
● blocarea roților motrice și de întindere ale tancurilor cu fier beton de diametrul de 30 de mm.confecționat în formă de U, ce nu putea fi pregătit la fața locului
● utilizarea de către unele persoane a unor chei speciale, necesare deschiderii rezervoarelor suplimentare de motorină și incendierea carburantului
● folosirea «sticlelor incendiare» (care, de asemenea necesită o pregătire anterioară)
● în mai multe declarații date de militari în termen și de unii ofițeri se menționează că din rândul demonstranților se aruncau înspre militari cu bile de rulmenți, obiecte care, de asemenea, presupun premeditarea. (...)
Cele mai multe semne de întrebare s-au ridicat în legătură cu mitingul din 21. Cum a fost posibil oare ca, în condițiile în care Timișoara producea, încă din 16 decembrie, dovada certă a stării de spirit și a disponibilităților revoluționare ale populației țării, Nicolae Ceaușescu să strângă la un loc populația Bucureștiului, fără a lua în calcul că o singură Scânteie ar fi fost de natură să producă explozia previzibilă. Și, întrucât explozia chiar s-a produs, cine a fost autorul scânteii care a transformat în revoltă o adunare populară exersată în ani lungi de dictatură? (...)
Ceea ce nu mai lasă, însă, loc la dubii în privința premeditării evenimentelor este faptul că date obținute ulterior, în plan informativ, coroborate cu unele informații certe, precum și cu marturii provenite de la diverse persoane care au participat nemijlocit la miting, sau care au avut ocazia să-l privească de la distanțe propice unor imagini de ansamblu, pun în evidență numeroase aspecte care nu pot ține, în niciun fel, de acțiunea maselor – purtătoare ale revoluției.
● Vacarmul sonor (asemănător cu cel produs de formațiuni de avioane, elicoptere sau tancuri) a provenit inițial dintr-o stație de amplificare, nu din rândul manifestanților.
● Starea de panică nu s-a datorat numai zgomotului produs în difuzoare ci, așa cum au relatat mai multe persoane, „a fost vorba de o senzație fizică de spaimă, resimțită sub forma unei neliniști atât de puternice încât aproape nu te mai puteai ține în picioare”. Discuții purtate cu specialiști atestă că o atare stare și senzațiile descrise mai sus, ar provocate prin emiterea, la mare intensitate, a unor unde de joasă frecvență, sub pragul audibilului. Date de interes privind elucidarea acestor afirmații ar putea oferi oferi personalul tehnic și specialiștii care asigurau, la data respectivă, sonorizarea unor astfel de manifestații.
● Mai multe persoane au relatat că, exact înaintea începerii panicii, pe latura exterioare ale mulțimii – dinspre Hotelul „Negoiu” și zona Hotelului „București” – au apărut mașini ARO din care au coborât persoane înarmate cu bâte, care, penetrând cordonul de asigurare exterior, au început să-i lovească pe participanți. Penetrarea cordoanelor exterioare – chiar slab constituite – nu era totuși un lucru simplu de făcut, iar depășirea lor presupune o acceptare a celor care formau dispozitivele respective, context în care se ridică semne de întrebare în privința atitudinii și pozițiilor unor cadre de comandă din M.I.
● Alte persoane au afirmat că, aflându-se în mijlocul mulțimii, au observat cum unii purtători de lozinci din polistiren expandat au scos lozincile și, cu mânerele cu vârfuri ascuțite – atipice pentru cele confecționate pentru acest scop în întreprinderi – au început să-i impungă pe cei din jurul lor, strigând în același timp, „Fugiți, că ne omoară!”, „Vin tancurile!”, huiduind, urlând etc.
● Bubuiturile puternice care s-au auzit în acele momente puteau proveni și din detonarea unor petarde (chiar dacă la controlul post-acțiune, efectuat de cadre specializate, nu au putut fi relevate urmele specifice lăsate de folosirea acestui tip de mijloace de marcare a focului).
● Gardarea manifestației nu s-a realizat conform tipicului stabilit pentru astfel de ocazii, cadrele fiind amplasate în primul rând al participanților. Astfel, acestea nu numai că n-au putut interveni, dar nici măcar n-au putut vedea ce se întâmplă. În zilele următoare „Evenimentul zilei” va continua să prezinte extrase din acest important document.
Numele celor șapte luptători din Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă (USLA) care și-au pierdut viața în data de 24 decembrie, în timpul misiunii primite de a apăra de teroriști sediul MApN - deși clădirea era deja apărată de tancurile Armatei -, sunt inscripționate pe Monumentul Luptătorului Antiterorist, ridicat în decembrie 2012 de SRI în memoria tuturor celor care au luptat împotriva teroriștilor din 1974 încoare. Asupra USLA-șilor colonelului Trosca au deschis focul tancurile Armatei - din ordinul generalului Nicolae Militaru, cel care-i chemase de fapt pe luptători. Au fost victimele unei diversiuni.
Nedreptățiți de context
Au fost declarați eroi-martiri ai Revoluției: colonelul-post mortem Gheorghe Trosca, lt.col (p.m.) Cotună Eugen Trandafir, slt. (p.m.) Muicaru Ion, slt. (p.m.) Oprea Emil, slt. (p.m.) Neagoe Teodor, slt.Surpăteanu Florin, slt.(p.m.) Costache Ion. Titlul le-a fost însă retras în anul 2011 după ce CNSAS a concluzionat că făcuseră politie politică.
Memoria lor a fost cinstită și ieri de Serviciul Român de Informații, familiile eroilor și cadre militare în rezervă, cu prilejul celebrării Zilei Luptătorului Antiterorist 2014, pentru a 25-a oară de la Revoluție. „Este întotdeauna trist să vorbim despre acești oameni, având în vedere că într-un anumit context istoric s-a creat o nedreptate în ceea ce-i privește. Este de datoria noastră să îndreptăm acest lucru prin acțiunile noastre, prin vorbele noastre, prin faptele noastre. Dincolo de ceea ce, la un anumit context istoric greșit înțeles, s-a spus despre acești oameni, noi îi considerăm eroii noștri, și sper ca justiția și societatea vor face și ele acest lucru”, a spus George Maior, directorul SRI.(Violeta Fotache)