25 de ani de la Acordul de pace din Irlanda de Nord: cinci lucruri de știut

Sursa foto: dreamstime.com

Articol de Quentin Marchal - Irlanda de Nord marchează luni cea de-a 25-a aniversare a Acordului din Vinerea Mare, care a marcat sfârșitul a trei decenii de conflicte în țară.

O dată cu o mare încărcătură simbolică pentru o țară întreagă. Luni, 10 aprilie, Irlanda de Nord sărbătorește cea de-a 25-a aniversare a Acordului din Vinerea Mare, care a pus capăt celor 30 de ani de conflicte violente din teritoriu, amintește La Presse. Deşi acordul de pace a pus capăt luptei, în rândurile populației se menţin diviziuni profunde și recenta ieșire a Marii Britanii din Uniunea Europeană după Brexit a resuscitat anumite tensiuni între catolici și protestanți. Iată ce trebuie reținut din acest acord istoric.

Peste 3 500 de morţi în 30 de ani

Semnat pe 10 aprilie 1998 la Belfast, Acordul din Vinerea Mare a fost încheiat după trei decenii de violență (1969–1998) între catolicii și protestanții din Irlanda de Nord. Pe de o parte, comunitatea catolică s-a arătat a fi naționalistă și în favoarea reunificării cu Republica Irlandeză, în timp ce protestanții au fost loiali și au pledat pentru menținerea Irlandei de Nord în Regatul Unit. Aceste diviziuni au dus la numeroase atacuri și au provocat moartea a 3.500 de oameni, inclusiv 2.000 de civili. 

Care sunt contururile Acordului de Vinerea Mare?

Acordul a oferit Irlandei de Nord propriul său organism politic, Adunarea Irlandei de Nord, formată din 108 membri aleși proporțional, și a permis crearea unui consiliu de miniștri (Consiliul Irlandez Britanic)) condus de un prim-ministru al Irlandei de Nord. Diferitele grupuri paramilitare (în special IRA provizorie, UVF și UDA) au primit ordinul de a-și distruge armele în timp ce prizonierii acuzați de crime violente legate de conflict au fost eliberați.

De asemenea, acest acord consacră dreptul de a deține ambele cetățenii, irlandeză și britanică, indiferent de modul în care evoluează statutul Irlandei de Nord în viitor. Semnarea acestui acord a fost aprobată de majoritatea irlandezilor printr-un referendum din mai 1998.

O aniversare marcată de vizita lui Joe Biden

În timp ce semnarea Acordului din Vinerea Mare a fost punctul culminant a patru ani de discuții și negocieri între Londra, Dublin și Washington, președintele american Joe Biden și prim-ministrul Marii Britanii Rishi Sunak se vor afla în Irlanda de Nord luni, 10 aprilie, pentru sărbătorile prilejuite de cea de-a 25-a aniversare a acordului. Joe Biden, care își menționează adesea rădăcinile irlandeze, va fi prezent şi el la Dublin, Irlanda.

O instabilitate politică persistentă

În ciuda semnării acordului în 1998, situația politică din Irlanda de Nord rămâne extrem de complexă. Și din motive întemeiate, textul indicând că guvernul trebuie să fie condus împreună de un partid loialist și un partid naționalist. Prin urmare, orice decizie trebuie împreună și fiecare tabără are drept de veto care îi permite să blocheze decizii care nu o avantajează sau să părăsească guvernul. De 25 de ani, Parlamentul a fost, așadar, paralizat în mod regulat, iar drepturile de veto au fost folosite în mod scandalos.

Temerile provocare de Brexit cu privire la acord

Odată cu Brexitul și ieșirea Marii Britanii de pe piața comună europeană, Irlanda de Nord ar fi putut părăsi total Uniunea Europeană și, astfel, ar fi putut fi restabilită o graniță fizică între cele două părți ale Irlandei. Însă această perspectivă ar fi generat un pas serios înapoi și o situație asemănătoare cu cea de dinainte de 1998, însă mai gravă, întrucât la acea vreme ambele țări se aflau în UE. După câteva luni de negocieri, Marea Britanie și Uniunea Europeană au ajuns la un acord la sfârșitul lunii februarie pentru controlul post-Brexit în Irlanda de Nord, notează lepoint.fr

Semnat în 2020, protocolul nord-irlandez reglementează circulația mărfurilor între Irlanda de Nord și marea Britanie, singura graniță terestră cu Uniunea Europeană. Scopul a fost protejarea pieței unice europene fără a pune în pericol acordurile de pace prin plasarea unei granițe în Marea Irlandei.

 

(Traducerea Rador)