Satul cu nume comunist a dat în judecată Consiliul Judeţean Constanţa pentru a căpăta titlul de staţiune.
Pe drumul dinspre comunism spre capitalism, 23 August a transpirat din greu în lupta cu deviza „mergem înainte, că înainte era mai bine“. Cum ar spune înţelepţii satului, amorţiţi la un joc de table în faţa alimentarei, „asta e o comună obosită“. De câţiva ani, localitatea cu nume de sărbătoare comunistă dintre Costineşti şi Neptun se chinuieşte să capete titlul de staţiune. Investitorii au finisat machetele de cinci stele, însă pe câmpiile din jurul satului nu creşte nicio clădire, deşi peste 80% din terenuri sunt deja în mâinile lor.
Bunăstarea comunei stă într-un aviz de principiu al Consiliului Judeţean (CJ) Constanţa, care nu mai vine de un an.
Cu avizele la tribunal
Acum o lună, primarul Mugur Mitrana a atacat CJ în instanţă, cerând o soluţie în acest caz. „Am toate avizele posibile, de la Ministerul Mediului la alte instituţii, şi nu ne lipseşte decât acest aviz. Bănuiesc că totul e legat de politică. Până nu-l obţinem, nu se poate construi nimic, pentru că nu putem elibera certificatele de urbanism“, explică primarul liberal reales recent. Din moment ce consiliul n-a zis nici da, nici nu, tot ce va face instanţa e să dea drumul avizului din septembrie.
Anul trecut, valul capitalist a dus 23 August pe culmile bucuriei: investitorul austriac CLH Turism trebuia să debarce cu 200 de milioane de euro în mână şi să pună pe picioare un complex de odihnă exclusivist pe 380 de hectare, botezat „Terra“, în jurul lacului Tătlăgeac. Afacerişti de prin Anglia, Franţa, Italia, Germania plănuiau hoteluri de lux lângă plajă, iar pe 60 de hectare se desena deja un sat de vacanţă de cinci stele, proiect pe care-l avea în plan şi Ceauşescu.
„Investitori sunt, bani sunt...“
Dacă e ceva ce înfloreşte totuşi în 23 August, atunci e floarea-soarelui şi specula. Când primăria a anunţat, în iunie 2007, că 23 August e ca şi aşezat pe harta staţiunilor turistice, au descălecat cumpărătorii de pâmânt. „Ăştia sunt intermediarii noştri! Umflă preţul cât pot. Cumpără cu 8 sau 10 euro de la noi şi vând cu 25-30 sau mai mult“, zice puţin naiv nea Gheorghe Bădulescu, aşezat la umbră sub sigla Uniunii Tătarilor Turco- Musulmani. Agenţiile imobiliare pândesc pământurile sătenilor cu ochi de vultur: îl cumpără cu până la zece euro, apoi îl parcelează şi îl dau cu 50, 80 sau 100 de euro.
„E uşor de dezvoltat zona, că e o suprafaţă mică. Dar e un blocaj pe piaţa imobiliară din zonă. Cred că sunt destule poliţe de plătit la primărie. Politica are un rol important, altfel nu-mi explic. Investitori sunt, bani sunt, primarul are toată bunăvoinţa“, spune Iulian Dima, administratorul firmei Euro Imobiliare, care se ocupă din 2002 cu vânzarea de terenuri în comună. El dă exemplul unor englezi care au luat pământ aproape de mare cu 2.000.000 de euro, au încă 28 de investit şi aşteaptă avize de la Ministerul Mediului, Direcţia Apele Române. Până una-alta însă, în zonă mai sunt doar 35 de hectare de vânzare din aproape 600, iar oamenii, angajaţi pe şantierul naval sau prin celelalte staţiuni, aşteaptă cu ochii în soare să li se întâmple ceva.
Plaja, împărţită cu pescarii
Fiecare maşină cu turişti care goneşte cu 80 km la oră în drum spre Neptun e un junghi în inimile sătenilor din 23 August. La fel de bine ar putea încetini undeva mai sus de primărie, ar coti la stânga şi ar şerpui pe drumul alb şi prăfos vreo zece minute până în buza plajei.
Acolo îi aşteaptă marea şi nisipul, Popasul Pescarului cu o terasă decupată parcă din vederile cu insule din ocean. Câteva şezlonguri îşi doresc, larg deschise, un fund de boier, o lopăţică aruncată de un copil, un strop de apă sărată adus de un om.
Bolnavi de-atâta capitalism
Ca locuitor în 23 August, Ilie G. Ion a avut un singur mare noroc: „Eu am avut fericirea că m-am făcut ceferist de mic“. Aşa n-a depins nici de CAP, nici de IAS, nici de patroni, iar pensia îi dă voie să stea la table cu tovarăşii o zi întreagă cum e asta. Are socotelile lui când vine vorba de pământ, de aceea nu şi-l vinde. „Eu, deocamdată, sunt printre-printre, nici aşa, nici aşa. Supravieţuiesc, nu chiar modest. Omul a vândut pământul ca să facă şi el o casă la copii, să repare un acoperiş, i-a forţat mâna. Că dacă avea un salariu bun să-şi menţină existenţa, nu vindea“, zice nea Ilie. Capitalismul a venit la 23 August cu un sac de boli, crede fostul ceferist: „Acum, majoritatea e bolnavă de stres, de glicemie, colesterol, tensiune. Din cauza stresului se îmbolnăveşte, nu-mi spune mie că a mâncat carne. La 85 de ani, îs unii mai sănătoşi ca noi“.
Pentru jocul de-a „uite staţiunea, nu-i staţiunea“, nea Ilie are un verdict clar: „Primăria e prea mică pentru un joc aşa de mare“. Constanţa e a PSD-ului, 23 August al liberalilor, ce poate fi mai limpede de-atât. "Ăştia sunt intermediarii noştri! Umflă preţul cât pot. Cumpără cu 8 sau 10 euro de la noi şi vând cu 25-30 sau mai mult." - Gheorghe Bădulescu, locuitor al comunei
VOT
Sătenii n-au vrut numele de Unirea
De când e Mugur Mitrana în fruntea comunei, 23 August şi-a adus aminte de obârşiile tătăreşti ale locuitorilor săi. În ultimii ani, la data care dă numele comunei s-au organizat lupte tătăreşti, Kureş, pentru a marca deosebitul eveniment. 2008 însă e un an special. De ziua naţională a României comuniste, de unde i se trage numele, 23 August a avut anul acesta program artistic special. Sătenilor le-au cântat Gheorghe Gheorghiu, Laura Lavric, Carmen Şerban şi formaţia Autentic. Au băut bere sau suc, au mâncat mici şi s-au distrat ca de ziua lor. Ei singuri au votat, la începutul anilor ’90, ca numele comunei să rămână 23 August şi nu Unirea, cum propusese careva. De fapt, nici nu se mai ştie de câte ori a fost rebotezat satul şi prin ce ani s-a chemat Tătlăgeacul Mare sau Domniţa Elena.