sursa: agoramag.ro Editura Evenimentul și Capital lansează o nouă carte dedicată de această dată evenimentelor de la 23 August 1944. ”23 august 1944. Legende și adevăr. Controverse și evaluări”, poate fi cumpărată de pe site-ul agoramag.ro su de la chioșcurile de presă.
Pe 20 august 1944, operațiunea Iași-Chișinău a început cu o străpungere a trupelor Frontului 2 Ucrainean împotriva unui grup inamic de 900.000 de oameni (25 divizii germane și 22 divizii române), scriu istorici ruși. Era începutul sfârșitului pentru Germania hitleristă și aliații ei, România și Ungaria, un rezultat al ofensivei sovietice începută în 1943, capitularea de la Stalingrad (2 februarie 1943) fiind punctul de cotitură al Campaniei din Est.
Unul din miturile istorice intens vehiculate în ultimii ani este legat de existența unor tratative secrete inițiate de Mareșalul Ion Antonescu cu URSS prin intermediul ambasadoarei de la Stockholm, Alexandra Kollontai. S-a spus că rușii ar fi acceptat un armistițiu cu regimul antonescian, dar că negocierile ar fi fost blocate de reprezentanții partidelor istorice, la înțelegere cu Regele Mihai.
Șeful Cifrului de la Ministerul de Externe, condus de Mihai Antonescu, era un apropiat al Regelui Mihai, Grigore Niculescu-Buzești, care ar fi reținut telegrama cifrată transmisă de la Stockholm pentru a nu zădărnici arestarea Mareșalului de către Regele Mihai.
Ne puteți urmări și pe Google News
Cartea ”23 august 1944. Legende și adevăr. Controverse și evaluări”, poate fi cumpărată de pe site-ul agoramag.ro sau de la chioșcurile de presă.
A existat telegrama?
Marea întrebare a fost dacă această telegramă a existat și dacă a existat ce conținea ea. Sunt mai multe surse care vorbesc despre negocierile de la Stockholm, dar voi încerca să le iau pe cele mai credibile.
În primul rând trebuie spus că telegrama a existat. Iată comunicările anterioare trimise de ambasadorul Frederic Nanu de la Legația României din capitala Suediei către Ministerul Afacerilor Străine al României, în 12 aprilie 1944: „Am fost astăzi la d-na Kollontai, care este în convalescență într-o localitate învecinată. (…) Apoi mi-a spus, dându-mi a înțelege că-mi dă dreptate, că a comunicat la Moscova reproșul pe care l-am făcut guvernului sovietic de a nu fi reacționat mai devreme la sondările noastre de la începutul lui ianuarie și a ne fi comunicat atunci confidențial, noua sa politică față de noi.”
Într-o telegramă trimisă de ambasadorul Nanu din Stockholm către Ministerul Afacerilor Străine al României la 13 aprilie 1944 sunt prezentate condițiile minime ale armistițiului sovietic (cf. istoricului Gheorghe Buzatu):
1. Ruptura cu germanii și lupta comună a trupelor române și trupelor aliate, inclusiv armata roșie, împotriva germanilor.
2. Restabilirea frontierei româno-sovietice după tratatul din 1940.
3. Repararea pagubelor cauzate Republicii Sovietelor prin operațiile militare și prin ocuparea teritoriilor sovietice.
4. Înapoierea tuturor prizonierilor de război și internaților sovietici și aliați.
Un alt martor confirmă
Și Gheorghe Barbul, un colaborator apropiat al lui Ion Antonescu, în cartea sa Memorial Antonescu. Al treilea om al Axei, povestește: „Puțin după prima întrevedere a ambasadorului [profesor Hayes, ambasador american la Madrid] cu secretarul nostru de legație de la Madrid [Grigoriu], legația română din Suedia a fost vizitată pe neașteptate de atașatul de presă al ambasadei sovietice. Acesta ceru să fie primit de ministrul Nanu și îi comunică faptul că dacă guvernul român avea propuneri de făcut guvernului sovietic, însărcinatul cu afaceri al URSS la Stockholm era dispus să-l primească pe reprezentantul României, deoarece ambasadoarea, doamna Kollontay, era grav bolnavă. Nanu răspunse că nu avea nici o instrucțiune în acest sens.
Agentul sovietic îi lăsă atunci un număr de telefon, recomandând ca legătura să fie făcută dintr-o cabină publică. Această manieră puțin obișnuită de a se introduce la inamic nu însemna oare reacția Moscovei la luarea de contact de la Madrid, cu intenția de a îndepărta Statele Unite de la negocieri? (…) agentul sovietic de la Stockholm îi relată ministrului României că prefera să trateze direct cu dânsul și nu cu George Duca, consilier al legației, pentru că acesta din urmă avea prieteni la legațiile Angliei și Statelor Unite.”.
Negocierile au continuat, în paralel cu cele desfășurate la Cairo de către Barbu Știrbey, socrul lui Grigore Niculescu-Buzești, trimis special de liderul țărănist Iuliu Maniu, pentru a negocia cu aliații occidentali. Însă nici una din ele nu părea să avanseze la fel de rapid ca trupele sovietice.
Ce conținea telegrama?
Neagu Djuvara, în aceea vreme angajat la Ministerul de Externe, trimis special de Mihai Antonescu la Stockholm pentru a duce un mesaj special, a încercat să lămurească într-un simpozion:
Dau aici, pe baza surselor celor mai autentice, întreaga lămurire privitor la pretinsa „taină”. A sosit într-adevăr, la Direcţiunea Cifrului şi Cabinetului, în dimineaţa de 23 august 1944, aşadar înainte de dramatica întâlnire de la Palatul Regal la mijlocul zilei, o telegramă de la Stockholm. Cel care a expediat-o a fost Consilierul de Legaţie George Duca. Cum am spus mai sus, el e cel care, de luni de zile, ducea cu ambasada sovietică negocieri în numele Opoziţiei, paralel cu ale ministrului Nanu şi fără ştirea lui.
Or, în dimineaţa de 23 august, sovieticii, constatând că în ciuda derutei armatei române în faţa puternicului atac din 19-20 august, mareşalul Antonescu încă nu se hotăra, după trei zile, să ceară armistiţiu, s-au resemnat să accepte ipoteza care, cum am spus, li se părea mai riscantă, de a semna armistiţiul cu un nou guvern, format de Opoziţie. În acest scop, ambasada sovietică l-a convocat urgent pe Duca, cerându-i să comunice Opoziţiei că acceptă ideea trimiterii peste liniile sovietice a unui reprezentant al Opoziţiei, în persoana generalului Aldea, împuternicit să negocieze termenii armistiţiului în numele unui guvern numit de Rege, după demiterea lui Antonescu”. (Adevărul - 2012).
Adevărul învăluit de fumul declarațiilor
Adevărul istoric este greu de fixat fără deschiderea arhivelor secrete de la Washington și Moscova, dar în mod cert sovieticii nu aveau interesul să piardă oameni și timp într-un conflict care putea să le întârzie ofensiva spre Berlin. Aveau nevoie să fie siguri de o înaintare rapidă.
O operațiune în care nu mai aveau nevoie de emisarii lui Antonescu sau Maniu, pentru că lucrurile se așezau de la sine. Mai ales că s-a vorbit destul de puțin despre Operațiunea “Poarta Iașilor”, manevra de deschidere a frontului prin sabotarea ordinelor primite de la Ion Antonescu. O operațiune orchestrată de reprezentantul PCR Emil Bodnăraș și pusă în aplicare de generalii Mihai Racoviță și Aurel Aldea.
Dacă ai date sau informaţii care pot deveni o ştire, transmite-le pe adresa pont@evz.ro
Recomandările noastre
