Securitatea lui Nicolae Ceaușescu îl considera pe Regele Mihai ca fiind un personaj cu un potențial politic extrem de puternic. Mare grijă a comuniștilor era ca Regele Mihai să nu devină unul din liderii opoziției la adresa comunismul românesc. Ca atare acesta era atent supravegheat, fiecare mișcare fi analizată cu minuțiozitate ceasornicarului. Numai că în „procesul muncii” apăreau și erori.

În 1973 Prințul Charles avea 25 de ani și era unul dintre cei mai doriți burlaci Europa. Era moștenitorul Tronului Marii Britanii, dar și băiatul Prințului Philip, care petrecuse în 1927 vacanța în România și legase o prietenie deosebită cu Mihai.  Zvonul că Regele Mihai ar putea intra în familia regală britanică ca socru mic a aruncat în aer toate ideile și strategiile Securității de a-l ține sub control. De aici apar o serie întreagă de direcții de acțiune, detaliate în materialul prezentat de Evenimentul istoric.

Cum ar fi arătat soarta României dacă mariajul între Prințul Charles și Principesa Margareta ar fi avut loc? Este complicat de analizat astăzi, fiind vorba de un demers cunoscut ca fiind tipic celor care se delectează cu istoria contrafactuală. Dar în mod cert, lucrurile ar fi arătat diferit.

Un alt material interesant al revistei Evenimentul Istoric aduce în discuție un eveniment important: „Vizita lui Nicolae Ceaușescu în Iran, din decembrie 1989”. Echipa redacțională a realizat un interviu cu Ștefan Andrei, fost ministru de Externe al României Socialiste. Dialogul a avut o țintă precisă – opinia versatului și competentului responsabil din acei ani a diplomației naționale despre sângerosul și costisitorul (inutilul, în definitiv) război declanșat și purtat de Uniunea Sovietică în Afghanistan (1979 – 1989), despre care istorici și analiști ai domeniului au spus, cu îndreptățire, că a reprezentat „Vietnamul” marii puteri conduse de la Moscova. Mai multe despre poziția adoptată de România lui Ceaușescu față de acest conflict, descoperi pe larg în revistă.

În această ediție deznodăm și enigma unui asasinat celebru. A dat sau nu Alexandru Ioan Cuza ordinal să fie asasinat primul său ministru?

Barbu Catargiu a fost victima primului asasinat politic din istoria României. Desemnat de către Alexandru Ioan Cuza drept premier al primului executiv unificat al celor două principate reunite, în ianuarie 1862, Catargiu n-a reușit să-și exercite mandatul decât câteva luni. Pe 8/20 iunie, avea să fie asasinat la numai câteva minute după ce părăsise Camera Deputaților. În urma convocării unei mari adunări la Câmpia Libertății ce urmărea punerea unei presiuni asupra guvernului, Barbu Catargiu înțelesese, însă, că scopul era de a aduna o mulțime turbulentă cu care se putea încerca chiar răsturnarea guvernului.

La sfârșitul ședinței Camerei, acesta a rostit un discurs care avea să li se pară multora premonitoriu: „Trandafirii din buchetele ce urmează a împodobi sărbătorirea de la 11 iunie vor fi, în realitate, topoarele, cuţitele, ciomegele şi chiar puştile, care s-au găsit asupra ţăranilor arestaţi la Văcăreşti. (…) Pacea şi odihna e scăparea Ţărei şi voi prefera a fi zdrobit decât a îngădui slăbirea liniștei; voi prefera moartea mai ‘nainte de a călca sau a lăsa să se calce vreuna din instituţiile Ţărei“. Momentele și motivele asasinatului sunt expuse pe larg în noul număr al revistei Evenimentul Istoric, acum la punctele de difuzare a presei și online pe www.agoramag.ro.