Acum 86 de ani America a trecut prin cea mai puternică furtună de praf din istorie. În 1932 au fost înregistrate 14 furtuni de nisip, iar în 1933 au fost 38. Iar cele mai puternice furtuni au fost înregistrate în perioada mai 1934 - aprilie 1935.
Seceta „Dust Bowl” a devastat zona centrală a Statelor Unite, cunoscută sub numele de Câmpia Mare
Ce a cauzat bolul de praf?
Dust Bowl a fost cauzat de mai mulți factori economici și agricoli, inclusiv politici federale funciare, schimbări ale vremii regionale și alți factori culturali. După Războiul Civil, o serie de acte funciare federale i-au adus pe pionieri spre vest, stimulând agricultura în Marea Câmpie. Actul Homestead din 1862, care a oferit coloniștilor 160 de acri de teren public, a fost urmat de Legea Kinkaid din 1904 și Actul lărgit Homestead din 1909. Aceste acte au dus la un aflux masiv de agricultori noi și neexperimentați prin Great Plains.
Creșterea prețurilor la grâu în anii 1910 și 1920 și creșterea cererii de grâu din Europa în timpul Primului Război Mondial i-au încurajat pe fermieri să are milioane de acri de pajiști naturale pentru a cultiva grâu, porumb și alte culturi. Dar pe măsură ce Statele Unite au intrat masiv în Marea Depresiune, prețul grâului au scăzut. Fermierii au sfâșiat și mai multe pășuni, în ideea de a recolta şi mai mult.
Culturile au început să eșueze odată cu apariția secetei în 1931, expunând terenurile agricole goale și supra-arate. Fără iarbă pământul a început să fie spulberat. Solul erodat a dus la furtuni masive de praf și la devastări economice - în special în câmpiile sudice.
Dust Bowl, cunoscut și sub denumirea de „Dirty Thirties”, a început în 1930 și a durat aproximativ un deceniu
Seceta severă a lovit Marea Câmpie din Vestul Mijlociu și de Sud în 1930. Furtunile masive de praf au început în 1931. Au urmat o serie de ani de secetă, care au agravat și mai mult dezastrul ecologic.
Până în 1934, se estimează că 35 de milioane de acri de pământ cultivat anterior au devenit inutili pentru agricultură, în timp ce alţi 125 de milioane de acri - o suprafață de aproximativ trei sferturi din mărimea Texasului - își pierdeau rapid solul.
Precipitațiile regulate s-au întors în regiune abia pe la sfârșitul anului 1939, punând capăt anilor Dust Bowl. Cu toate acestea, efectele economice au persistat. Scăderea populației în zonele cele mai afectate - unde valoarea agricolă a terenului nu a reușit să se recupereze - a continuat până în anii 1950.
„Viscolul Negru” au ajuns până la Washington și New York
În timpul perioadei Dust Bowl, furtuni severe de praf, numite „viscole negre” au măturat Marea Câmpie. Unele dintre acestea purtau praful de pe Câmpiile Marii până la est spre Washington și New York.
Norii de praf întunecau cerul, uneori zile la rând. În multe locuri, praful a plutit ca zăpada, iar locuitorii au fost nevoiți să-l curățe cu lopeți.
Unii oameni au dezvoltat „pneumonie”, au avut dureri în piept și dificultăți de respirație. Nu este clar cât de mulți oameni au murit din cauza acestei afecțiuni. Estimările variază de la sute la câteva mii de oameni.
La 11 mai 1934, o furtună masivă de praf a parcurs 2.000 de mile către Coasta de Est, acoperind monumente precum Statuia Libertății și Capitolul.
Cea mai gravă furtună de praf a avut loc pe 14 aprilie 1935
Presa vremii a numit evenimentul Duminica Neagră. Un perete de nisip și praf suflat s-a ridicat în Kansas şi Oklahoma, apoi s-a răspândit spre est. Se estimează că până la trei milioane de tone de sol vegetal ar fi suflat de pe Marile Câmpii în timpul Duminicii Negre. Seceta și eroziunea provocată de Dust Bowl a afectat 100 milioane de acri (400.000 km2) în total, principalele state afectate fiind Texas și Oklahom, atingând porţiuni adiacente în New Mexico, Colorado și Kansas. scrie history.