1 Decembrie cu mască pe conștiințe. „Istoria este Faptă, nu Uitare!"

1 Decembrie cu mască pe conștiințe. „Istoria este Faptă, nu Uitare!"

Moto: „Tăcerea este acum mormântul pe care îl săpăm neamului nostru…” Părintele Justin Pârvu

 Moto:Tăcerea este acum mormântul pe care îl săpăm neamului nostru…” Părintele Justin Pârvu

Astăzi, la un veac distanță, plus două Ceasuri adăugate la șiragul de ani, un neam simțea, cugeta și trăia un singur Crez, acela al înfăptuirii unui Întreg din tot ceea ce milenii de străbuni zidiseră treaptă cu treaptă. O Clipă cât o eternitate, în care s-au unit: “vrerea” a generații, pecetluită cu sânge, geniul artei diplomației politice ai liderilor țării de atunci, înțelepciunea poporului de a Auzi și de căuta Rostul către Dumnezeu și Cerul din ei înșiși, curajul și credința ce traversau ființa poporului, de la omul simplu la rege și regină.

2020 ne găsește mai amuțiți decât oricând altcândva. Cu siguranță, în aceste zile vor vui mesaje înflăcărate despre eroi, Unire, horă, dar cât gol și câtă lipsă de unitate sunt în toate...

Ne puteți urmări și pe Google News

Bogdan Jianu, Căpitanul Asociației Lupii Albii, este cu noi în acest popas de gând și de privire dincolo-de-Timp, într-un veac în care românii, încă ne-uniți în aceleași frontiere, erau cu adevărați Unul în statornicia credinței în valori. Noi, astăzi, suntem (încă) uniți între granițe, DAR risipiți, înstrăinați unii de alții și de noi înșine, ca suflete și conștiințe.

  • Irina Stroe: Bogdan, ne aflăm în pragul unui zguduitor moment istoric, moment care a pus bazele României Mari și a lăsat în urmă un ideal devenit realitate. 1 Decembrie este sărbătoarea noastră de ființare, o dată istorică-simbol, prilej de adâncire în sine a identității românești. Din păcate, ne rupem de rădăcini și deseori nu mai știm a ne cinsti eroii, trecutul, bătrânii. Azi se petrece aceasta mai crunt, mai mișelește ca niciodată. An de an, Lupii onorau Ziua Națională a României prin spectacole de reevocare. Cum simți acest 1 Decembrie?

Bogdan Jianu: Simt tristețe. Circulă o zicere plină de umor negru, aceea că 1 Decembrie este pentru majoritatea românilor un fel de Halloween, când toți se deghizează în patrioți. Pretindem că vom comemora ceva ce a fost, ne împăunăm cu jertfa eroilor, dar fără să facem nimic concret. Astăzi vorbim despre Dacia, tricolor, România Mare, dar care este pregătit nu să moară pentru țară, ci pur și simplu să înfăptuiască ceva? M-am întâlnit deunăzi cu o mână de vorbe adânci și voi cita: “Să fii mândru că ești român doar de 1 Decembrie e ca și când am fi creștini doar de Crăciun și de Paște.” Și aceasta cam așa și este. Noi, Lupii Albi, în această perioadă reevocam în anii trecuți episodul Mărășești, Patrie și Onoare. Regina Maria, generalul Eremia Grigorescu, soldatul necunoscut, Ecaterina Teodoroiu sunt doar câteva reperele de virtute pe care le-au păstrat vii istoria, pentru ca noi să prindem a vibra măcar puțin.

Aducând trecutul în prezent, trăim sentimentul că ei, aceia care au fost în fapt, întru lucrare, pentru ca acel Ceas să se întâmple, ne ajută tot pe noi, cei de azi, să ne mișcăm, să ne urnim mai Departe. Ecaterina Teodoroiu are un cuvânt puternic, ca și parte de rol, și ar trebui urmat: Pe câmpul de luptă, noi mergem Înainte!”. Se va spune, probabil, că acum ne aflăm pe timp de pace. Nu. Războiul timpurilor noastre este și mai ascuns decât cel cu arme la vedere. Este un război ce are drept scop dezrădăcinarea valorilor, desprinderea de trecut, de origini și astfel, înstrăinarea de Dăinuire, de purtarea mai departe a conștiinței de neam.

Stau și mă întreb dacă se vor mai naște vreodată suflete de români care să simtă precum George Enescu, care, tânăr fiind, își întrebă mama dacă poate spune tuturor celor de la Viena că el este român. Iar când mama îl întrebă nedumerită de ce să nu spună, Jurjac, cum i se spunea lui Enescu, îi răspunse smerit că nu dorește să pară că se laudă. Uriașă manifestare de patriotism.

  • Irina Stroe: Regele Carol, premergătorul Unirii, spunea că : «Tot pentru Ţară, Nimic pentru mine!».” Ce a mai rămas din acest crez, pentru “conducătorii de azi?

Bogdan Jianu: Nimic. Nu avem lideri, nu avem formatori de opinie puternici, avem doar oi conduse prin massmedia. Acesta este adevărul.

  • Irina Stroe: Frumos spune dl.Profesor Ioan Aurel Pop: Noi nu comemorăm trecutul cu teama că acesta ne domină. Nu. Trecutul este Viață. Ci comemoram trecutul pentru patrioții care și-au dat viața pentru această țara și avem datoria de a face cunoscută această lume a trecutului. Dacă vom înțelege mai bine trecutul, ne vom chivernisi mai bine prezentul. Și poate copiii noștri vor ști să facă din această moștenire un viitor. Dacă repudiem moștenirea pe care ne-au transmis-o ceilalți, atunci ne merităm soarta de epigoni!

Lupii Albi nu este numai o trupă de cascadori și actori profesioniști, care promovează obiective cultural – istorice și turistice aflate pe teritoriul României, printr-o serie de evenimente de înaltă ținută culturală și artistică sub sloganul <ISTORIA CA UN SPECTACOL> . Lupii Albi reprezintă: o Stare, o Școală, un crez.

Bogdan Jianu: Da. Regele Ferdinant spunea că: “Nu zidurile fac o Școală, ci spiritul ce domneşte într-însa!”. Lupii Albi sunt o școală în fapt, iar acum, în această perioadă, am continuat să punem semințe în ogorul conștiinței sănătoase, vii, pentru generațiile tinere. Amintesc de un proiect minunat desfășurat la Clubul Copiilor de la Măgurele, prin susținerea dlui primar Narcis Constantin. Aici, copiii au oportunitatea de a urma o varietate de cursuri gratuite, incluzând ore de actorie, dans popular, canto, istorie, chitară.

Alina Dumbravă, vicepreședinta Asociației Lupii Albi, este sufletul si profesorul care duce mai departe tradiția dansului popular românesc, ca parte fundamentală a culturii noastre.

Iar cursurile de actorie pe care le susțin personal sunt mereu unite tematic cu trecutul, istoria, poveștile adevărate despre cine suntem ca neam, despre ce înseamnă să fii patriot și cum trebuie să ne cinstim străbunii, eroii.

Este lăudabilă și inițiativa înființării unui Muzeu de istorie local, prin care dl. Constantin a făcut un apel către toți locuitorii zonei să cerceteze, să sape în trecutul propriilor familii și să doneze Muzeului obiecte, documente, scrisori, medalii, tot ce poartă amprenta trecutului și are totodată puterea trezirii din amorțeala prezentului.

Irina Stroe: Adaug, de asemenea, pe lângă aceste acțiuni, că este balsamică sufletului colaborarea triplei noastre campioane olimpice la gimnastică, Cătălina Ponor, cu Asociația Etnotique, a cărei președintă este Alexandra Negrilă, spre promovarea portului tradițional dobrogean. Un exemplu adânc că se poate. Cătălina s-a retras dintr-o activitate sportivă dusă până la cel mai înalt nivel, a îmbrăcat la propriu tricolorul, pentru ca mai apoi, să ducă mai departe flacăra simțământului patriotic sub o altă formă, cea a identificării cu simbolurile veșmintelor străbunilor, veșminte care prin taina lor grăiesc chiar despre originile noastre, ca neam.

Bogdan Jianu: Da, o frumoasă colaborare ce ne vorbește despre adevărul și frumosul tradiției, cultul Firescului, până la urmă. Iar Credință și Loialitate sunt valorile fundamentale în care am fost crescut, temelia morală a familiei. Și pentru că fiecare generație are lupta ei în această Chemare spre onoare și adevăr, cu drag îl amintesc și pe unchiul meu, Cornel Sorescu, senior editor la Radio România, care anul trecut a primit Distincția Credință și Loialitate pentru întreaga activitate la Radio. Bucurie și onoare.

Irina Stroe: Bogdan, ținând cont de contextul actual în care se află omenirea cu pandemia de Covid-19, te întreb cum resimte Asociația Lupii Albi această schimbare în plan social și sufletesc? Pentru că întâlnirile în număr mare devin tot mai dificil de realizat, iar acest aspect poate reprezenta o provocare pentru menținerea unor legături strânse și stabile.

Bogdan Jianu: Noi rămânem uniți, dincolo de orice stare de fapt. E real, nu trecem doar noi prin acest con de umbră. Dar, cum nu am existat niciodată pentru Ministerul Culturii, m-aș mira să prezentăm brusc un interes. Cine își propune acum să trezească, când scopul este adormirea, uitarea și aplatizarea de Sine, de conștiințe? Referindu-mă strict la evocarea Primului Război Mondial, amintesc de “PATRIE si ONOARE”, un Proiect fabulos, un scenariu scris după o adâncă documentare în arhivele Muzeului Militar, cu susținere deplină din partea unei admirabile doamne, Valeria Bălescu, cercetător- expert în Primul Război Mondial, un suflet care și-a dăruit întreaga viață acestui Crez: prezentarea în adevăr a istoriei.

Un Proiect care, deși modular realizat, a fost prezentat publicului, nu a văzut lumina unei depline reprezentații, fondurile necesare punerii totale în scenă fiind mari.

Le reamintesc mereu fraților din Lupii Albi că noi suntem îmbrăcați cu trecutul și la propriu, în fapt, pentru că purtăm veșmintele înaintașilor, dar și simbolic, la nivel de taină. Și tot ca în fața unei taine trebuie să ne comportăm, cu maxim respect. Altfel, nu suntem vrednici de trecut. Cine și câți dintre români mai înțeleg și cred în acest adevăr? Întreb retoric (...)

Irina Stroe: Voi da glas aici unui Proiect de suflet al Lupilor, dedicat veteranilor țării:

În pragul Sfintelor Sărbători, Asociația "Lupii Albi" propune o reincursiune în timp alături de eroii-veterani care au scris istorie cu propriul sânge.

Prin proiectul "Istoria este Faptă, nu Uitare!", Lupii Albi îndeamnă la luare de atitudine, printr-un gest de asumare și de adevăr. Să dăruim împreună bătrânilor luptători un Ceas modest de aducere-aminte.

Veteranii de război sunt ecouri ale identității noastre naționale, făclii care ard acum în liniștea deturnată a unui secol zbuciumat de orbire și ignoranță. "Cei care uită trecutul sunt condamnați să îl repete".

Să scoatem, așadar, masca măcar... de pe conștiințe.

Lupii Albi oferă o ALTFEL de re-evocare a istoriei. Adaptată timpurilor. Veteranii de război ai altor state aparținând UE sau NATO, structuri militare sau organizații politice și economice, se bucură de un înalt respect și recunoaștere. De veteranii noștri cum ne aducem aminte?

Nu mai putem transpune istoria pe scenă, dar o putem trăi prin faptă, prin întâlnirea cu cei care au luat parte la ceasuri de prag ale țării.

Sunteți invitați să fim părtași dimpreună la această punte între generații. Un glas cheamă din adânc. Este răsunetul viu din pământul ființei românești, o veșnicie împletită în două cuvinte de taină milenară: Chemarea Rădăcinilor.

Veniți alături de noi, pentru ca acești Bătrâni luptători ai țării să resimtă mai ușor uitarea, tăcerea și orbirea acestui veac!

Lupii Albi

Cum a luat naștere acest Proiect, Bogdan?

Bogdan Jianu: Cu inima și gândul la toți eroii, martirii țării, cu sufletul la bunicii noștri. La bătrânii luptători din propria familie: colonelul Boiangiu, la Victor Varabiescu, bunicul matern, la Jianu Ristea al II-lea, bunicul patern, colonelul Gheorghe Sandu, străbunicul Ion “Onțică” Jianu, veteran decorat în Primul Război Mondial, care a luptat la Mărășești, Mărăști, până în Ardeal, toți au cunoscut frontul și războiul. Simt că îi onorez și pe ei, astfel.

Acești eroi mă fac să simt ceea ce Ionel Teodoreanu exclama în veacul său:  “Eu n-am cerut să fiu român. Am avut noroc!”

Din păcate, cei de acum luptă în războaie care nu ne mai aparțin. Sunt doar executanți. În trecut, se lupta pentru propria țară. Nu e bine ce se întâmplă. Toți suferim de șefie, dar nu ne asumăm ce presupune a fi conducător în adevăratul sens. Ne-a rămas meteahna comunismului în sânge. Pe vremea comuniștilor, era rușine să te numească cineva: țăran. Și atunci, dar și acum este la fel. Toți se vedeau: domni. Dar nimeni nu mai cunoaște semnificația adâncă a ceea ce înseamnă să fii: Țăran sau Domn. S-au uitat Rostul și taina, bogăția spirituală și înțelepciunea țăranului român de odinioară. Este nevoie de o mobilizare totală de trezire, în primul rând, noi cu noi înșine, și mai apoi, ca mase, ca neam.

Pentru cine Simte: vă așteptăm alături de noi, pentru veteranii noștri!

Și nu uitați: fiţi vrednici de trecutul românesc! Cu Dumnezeu Înainte!

La Mulți Ani, Românie!

La Mulți Ani celor ce mai simt românește!