1.600 de pensionari din Sectorul 1 au rămas cu ochii în Soare.  Oamenii cu domiciliul în Sectorul 1 care au ieșit la pensie în ultimul an de zile, au fost nevoiți să aștepte venirea banilor mult peste termenul admis de lege. Cauza? Un politician care a râvnit la o funcție sus-pusă.

Mai mult de 1600 de pensionari au tot stat cu ochii în soare, privind în lungul drumului, să apară poştaşul cu izbăvitorul cupon. Aveau tot dreptul să ia acei bani. Munciseră şi-şi achitaseră contribuțiile la stat. Trecuse inclusiv perioada legală de aşteptare între data ieşirii la pensie şi venirea efectivă a banilor aferenţi primei pensii.

S-au uitat însă bieții oameni de pomană în lungul drumului. Poştaşul, ce-i drept, a apărut, dar fără mult așteptatele cupoane. Vinovată de întârziere? Casa de Pensii a Sectorului 1, desigur. Înjurată global de oamenii care îşi aşteptau în zadar pensiil

Dar ceea ce nu ştiau proaspeţii pensionari era faptul că întârzierea li se trăgea de la 100 de kilometri depărtare de Bucureşti, tocmai de la Piteşti. Cu care, teoretic cel puţin, pensia lor nu avea nici în clin, nici în mânecă. Şi nu de oriunde din Piteşti, ci chiar de la prefectură.

Răsare Soare pe o funcţie la stat. Oricare, dar numai la stat să fie.

La Argeş, prefect este acum domnul Emanuel Soare. Ca toţi conducătorii noştri de astăzi, are un CV impresionant. Inclusiv un doctorat.

Care este legătura cu Casa de Pensii a Sectorului 1 totuşi? Tobă de carte, domnul Emanuel Soare ştie foarte bine că prefect nu este nici meserie, nici nu eşti o viaţă. Nu prea a ieşit nimeni la pensie din funcția de prefect. Când ţi-e lumea mai dragă, cade Guvernul, şi tu o dată cu el. Aşa că, dacă tot a venit vorba de pensii, a țintit chiar la Casa de Pensii a Sectorului 1.

Aici tocmai se eliberase un post la Departamentul „Stabilit pensii”, adică cel mai important din instituție. S-a organizat concurs, la care au participat 4 persoane. Domnul Emanuel Soare şi alte trei persoane care nu mai contează cum le cheamă. Pentru că numele în acest concurs, nu a avut nici un fel de importantă.

Pentru că atunci când au venit rezultatele, pentru ceilalţi trei  concurenți au venit pe numele lor din buletin. Pentru domnul Soare a venit conspirativ. Nu îi era trecut numele, ci un sir de cifre. De parcă dăduse concurs la Şcoala de Spioni, nu la Casa de Pensii Sector 1.

Fiind şi doctor, fiind şi cadru didactic universitar, având în CV şi câteva pagini de specializări pe la tot felul de instituții, cifra care îl reprezenta pe domnul Soare a luat, desigur, nota cea mai mare. 99 de puncte din 100 posibile. Şi a fost angajat. Salariul nu era grozav. În jur de 3000 de lei. Dar nu salariul era important.

Angajarea la Casa de pensii era prima verigă în lanţul de succese care avea să-l propulseze în funcţia de prefect de Argeș. Angajat la casa de pensii, însemna că devenea, din doctor şi cadru didactic la universitatea privată din Pitești, funcționar public. Fie şi numai pentru o zi. Condiție esenţială pentru a putea fi numit prefect. Şi a reuşit. Abia la sfârşit a intervenit şi norocul. Partidul său a avut puterea să-l pună prefect. Unde funcționează şi în ziua de azi, că încă nu a căzut Guvernul.

Pensionarii din Sectorul 1 pe a căror stradă nu a răsărit Soare

Să revenim acum la pensionarii noştri, cei rămaşi cu ochii în soare, deşi pe strada lor nu a răsărit domnul Soare. Emanuel. Postul ocupat de actualul prefect de Argeș a rămas blocat. Adică ocupat de el, care, însă, nu lucrează aici.

Aşa că din 15 funcţionari care ar fi trebuit să lucreze dosarele pensionarilor, nu au mai rămas decât 14. Fără posibilitatea de a se organiza concurs pentru ocuparea lui, pentru că, aşa cum spuneam, este blocat.

Într-un an, un funcţionar rezolvă cam 1.600 de dosare. Aşa că 1.600 de pensionari au rămas să-şi mai aştepte drepturile care li se cuvin prin lege.

Am contactat şi Prefectura Argeș în legătură cu acest subiect. Ni s-a promis, de către purtătorul de cuvânt, că o să ni se dea un răspuns.