​ Cuba. O declarație de iubire. E, mai degrabă,  o declarație de dragoste, adresată unei țări, pe care după patria mea, o iubesc cel mai mult. Țări sunt multe, dar ”patria” e doar una.

L-am ”iubit”, dacă se poate spune așa, pe preşedintele Barack Obama pentru două acțiuni, care, pentru mine au însemnat enorm. A grațiat 46 de americani condamnaţi la închisoare pentru trafic de droguri, explicându-şi decizia prin necesitatea de a corecta condamnările disproporţionate pentru infracţiuni nonviolente. “Nu sunt infractori periculoşi, nu meritau aceste pedepse. Cred că aceşti oameni merită a doua şansă”, a spus Obama.

Al doilea ”moment” care m-a făcut să-l admir profund pe Obama a fost vizita istorică pe care acesta a făcut-o  în Cuba şi care  a marcat un moment de cotitură spre o apropiere a relaţiilor între cele două ţări.

Obama şi Castro au vorbit, într-un aparte, fără prezența camerelor de televiziune.

Cei doi şefi de stat au trecut apoi în revistă trupe cubaneze, în prezenţa secretarului de Stat american John Kerry, consilierului în domeniul Securităţii Naţionale Susan Rice şi altor oficiali americani. Nu era prima întâlnire între cei doi lideri. Ei şi-au dat mâna pentru prima oară în 2013, în Africa de Sud, la funeraliile lui Nelson Mandela.

“Este o mare onoare să-i aduc un omagiu lui Jose Marti, care şi-a dat viaţa pentru independenţa patriei sale. Pasiunea sa pentru libertate şi autodeterminare continuă să trăiască în poporul cubanez astăzi”, a scris Obama în cartea de aur, după ce a depus o coroană de flori la memorialul Jose Marti,  a spus Obama, și atunci am crezut, sau mi-a plăcut să cred că a înțeles de ce anume Fidel Castro a fost constrâns să-și înfometateze poporul, nedând înapoi în războiul cubei cu un adversar mult mai puternic, America, cea care a dictat împotriva cubanezilor o blocadă economică îngrozitoare și inumană timp de mai bine de de jumătate de secol.

Am crezut și mai cred încă, în umanitarismul președintelui american; că a înțeles că Fidel Castro a fost însă și un lider adulat, care a cucerit puterea cu arma în mână, în lupte de gherilă, un erou al stângii mondiale. Un comunist cultivat, inteligent, chiar sclipitor, un orator extraordinar, capabil să vândă iluzii decenii la rând prin discursuri de zeci de ore.

Carismatic, s-a făcut iubit de  generații întregi de  uriași artiști, conducători de state și mari scriitori, de la Hemingway la Marquez, multora dintre ei dăruindu-le prietenia sa sinceră.

Orice simplu turist care vizitează ”Bodeguita del medio”, hotelul ”Nacional de Cuba” sau Varadero ”poate vedea asta cu ochii lui. Gestul președintelui Obama de a o retrage, în 2015, de pe ”lista neagră” a SUA cu “statele care susţin terorismul”, mi-a dat speranțe că situația în Cuba se va înbunătăți de la o zi la alta.

Dar, n-a fost să fie așa. Cu doar două zile înainte de sfârşitul mandatului, Trump a anunțat că a reintrodus Cuba pe această listă. N-am să reușesc să înțeleg acest act mai întâi de toate, inuman. Oricum, dacă e să-recunosc, desigur subiectiv, ca și în cazul președintelui democrat, părerea mea despre președintele Trump a fost, întotdeauna una detestabilă. Nu mi-a plăcut niciodată ca om și l-am considerat mult sub ceeace marea Americă merită în asemenea funcție.

M-am bucurat – recunosc -, cînd acesta a cîștigat alegerile, pentru că voiam să înțeleg ce s-a întâmplat în țara mea. Ce s-a întâmplat cu dl. Gittenstein, cu filiera românească în scandalul intern în SUA. Astea au rămas încă supoziții, dar scandalul are și o rezonanță geopolitică legată de Fondul Proprietatea, cel mai important și productiv fond din România, care grupeaza participații ale companiilor românești, iar noi ca stat avem puține posibilități să beneficiem, pentru că așa a hotărât Traian Băsescu când conducea Romînia alături de statul paralel, un scelerat care a ajuns din nefericire să stea zece ani călare pe destinul României, distrugând-o sub toate aspectele, mai ales sub cel moral.

​ Cuba. O declarație de iubire – continuare pe pagina următoare

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE