Editura Evenimentul si Capital

Ziua Drapelului Național. „Țărăncuța” cu salbă este, de fapt, o englezoaică - soția lui Rosetti!

Autor: | | 6 Comentarii | 4197 Vizualizari

Ieri, 26 iunie, românii au sărbătorit Ziua Drapelului Național, prilej pentru politicienii noștri să poarte masca patriotului desăvârșit. Dar ce mai înseamnă astăzi să fi i patriot? Care este istoria Drapelului Național, istoria necontorsionată de discursuri politice și mici interese? La aceste două întrebări vom încerca să răspundem, cu ajutorul unui distins istoric și al unui sociolog, în rândurile de mai jos.

La prima întrebare - „Ce mai înseamnă, astăzi, patriotismul?” - a răspuns Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române și rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca:

„Este bună întrebarea, pentru că mulți confundă patriotismul cu naționalismul exacerbat ori cu xenofobia. Or, xenofobul este acela care-i urăște pe străini, iar patriotul este acela care-și iubește patria, adică locul nașterii sale, al părinților și moșilor săi. Xenofobul poartă în sine ură, iar patriotul poartă iubire”. Verticalizând: „Azi, însă, într-un peisaj dezolant, lipsit de lecturi și de cultură generală, unii „analiști” făcuți peste noapte ne învață că patrioții urăsc alte patrii, ale altora, în loc să ne spună adevărul: patriotul autentic iubește vatra nașterii și devenirii sale, prețuind și patriile celorlalți. Politicienii, nefiind, de regulă, sinceri în ceea ce scriu și spun, devin ușor demagogi și devalorizează sensurile noțiunilor pe care le folosesc”.

170 de ani de la edictarea drapelului tricolor

A doua întrebare implică un răspuns mai amplu, iar el ne-a fost oferit de Bogdan Bucur, lector universitar doctor la Departamentul de Sociologie al Facultății de Științe Politice (SNSPA) din București: „România a aniversat ieri 170 de ani de la edictarea steagului național tricolor de către guvernul provizoriu al Țării Românești, instaurat la București în urma succesului revoluției pașoptiste repurtat la 11 iunie 1848. Actul normativ invocat stabilește pentru prima dată cu claritate ordinea („lângă lemn vine albastru, apoi galben și apoi roșu fâlfâind”) și nuanța („albastru închis, galben deschis și roșu carmine”) culorilor, precum și sintagma „Dreptate - Frăție”, inscripționată central. Originea primelor utilizări - oarecum improprii și neregulate - ale culorilor alăturate care formează tricolorul românesc trebuie identificate în mișcarea de redeșteptare națională din secolul al XIX-lea, care începe odată cu revoluția de la 1821, condusă de Tudor Vladimirescu, și continuă cu domniile regulamentare reformatoare prepașoptiste”.

Origini - Revoluția franceză și Masoneria

Povestea drapelului meandrează frumos: „Există informații veridice că tricolorul a fost utilizat, ca simbol național, în această perioadă prepașoptistă, în cadrul mișcării revoluționare în toate principatele române: Țara Românească, Moldova și Transilvania. Este însă cu desăvârșire exagerată opinia potrivit căreia alăturarea culorilor naționale se regăsește pe unele documente feudale de cancelarie sau pe stindardele medievale folosite de domnia moldo-valahă. În măsura în care se poate demonstra această situație, această întâmplare nu poate fi pusă decât pe seama accidentului cromatic”, apreciază Bogdan Bucur, autorul volumului Cartea de aur a Centenarului Marii Uniri (RAO, 2017).

Galben în loc de alb

În continuare: „Ideea de simbol național a tricolorului este una modernă, de secol XIX, atât în cazul României, cât și în cazul celorlalte națiuni europene. Originea drapelelor tricolore în Europa, inclusiv în România, este revoluționară franceză și de sorginte masonică.

Drapelul național al Franței - care se aseamănă cu cel al României, cu mențiunea că în cazul nostru galbenul înlocuiește albul în partea centrală - reunește culorile Parisului revoluționar (albastru și roșu) cu albul regalității casei de Bourbon.

Este un stindard care încearcă să pună în armonie monarhia absolutistă cu spiritul revoluționar al Parisului și să rezulte astfel un regim de libertate politică de tipul monarhiei constituționale. Este drept că acest generos proiect politic s-a transformat rapid într-o sângeroasă teroare iacobină”.

Rosenthal, evreul ungur ucis de maghiari pentru că iubea țările române

Extrem de interesant și aproape de necrezut este faptul că prima reprezentare artistică a drapelului tricolor românesc se află într-una dintre cele mai celebre pânze din istoria artelor plastice românești. Are cuvântul Bogdan Bucur: „Tabloul România revoluționară a fost pictat în Franța, în 1850, de către un evreu ungur numit Constantin Daniel Rosenthal, care s-a împrietenit și înfrățit cu elita politică revoluționară românească pașoptistă (C.A. Rosetti, frații Brătianu), la Paris, în anii 1840, în cadrul masoneriei franceze, în Loja La rose du parfait silence (una dintre cele mai republicane din Franța acelor vremuri)”.

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Cultură

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate

X