Editura Evenimentul si Capital

Voievodul ROMÂN de care s-au ÎNDRĂGOSTIT SOȚIA favorită a SULTANULUI și SORA regelui Franței

Portretul lui Petru Cercel de la mănăstirea Căluiu
Autor: | | 3 Comentarii | 2458 Vizualizari

Petru Cercel a fost voievodul Țării Românești între 29 august 1583 și 16 aprilie 1585, fiind fiul natural al domnului muntean Pătrașcu cel Bun. Porecla sa, Cercel, venea de la cercelul pe care îl purta în ureche, după moda curții regale franceze, unde a stat un timp.

Duminică, 28 mai, orele 13.00 în cadrul 'Salonului internațional de carte Bookfest' din incinta Romexpo, Pavilion 4, va avea loc lansarea lucrării “Petru Dimitire Cercel- Gentilomul valah care a fermecat Europa” a istoricului și scriitorului Cristian Moșneanu, despre voievodul care face ne face cinste.

Despre lucrarea , “Petru Dimitire Cercel—Gentilomul valah care a fermecat Europa” autorul spune din cuvantul de început al cărții unde sunt redate argumentele scriierii unei asemenea lucrări despre voievodul Petru Cercel:

“Diferențiat față de oricare alt voievod muntean, întreaga existență a lui Petru Cercel se poate încadra ca fiind o călătorie continuă, atât în plan fizic cât și spiritual. Nici un alt domn român nu și-a dus existența atât de nestatornic cum a făcut-o personajul nostru, străbătând aproape tot Imperiul Otoman (Anatolia și Rumelia), cât și întreaga Europă, intrând în contact cu iluștrii oameni ai vremurilor respective. Călătoria și evoluția în plan spiritual izvorăsc la Petru Cercel dintr-o calitate morală cu iz confucianist: știa să dăruiască fără a cere nimic în schimb. Când lucrul acesta este făcut într-un mod care nu poate fi considerat pământesc datorită harului vorbirii și a bunătății sufletești, apropierea oamenilor de el nu poate fi decât rezultatul acestui fapt, oameni care ajung să își dorească să stea în preajma lui și nu în ultimul rând să își dorească să îl răsplătească fie doar și pentru simplul fapt că au avut onoarea și norocul să cunoască un om atât de deosebit.

Mereu am considerat că un sculptor, fie el atins și de genialitatea lui Brâncuși, nu poate da viață veșnică propriei creații dacă materialul pe care îl cioplește este rigid și sfărâmicios. Acest lucru se potrivește ca o mână într-o mănușă și în cazul lui Petru Cercel. Călătoria lui inițiatică prin viață nu ar fi făcut ca el să fie recunoscut ca o adevărată forță spirituală chiar și de pastorul sfintei biserici apostolice, dacă nu ar fi avut reale calități native care să îl facă să treacă prin filtrul propriei existențe informațiile însușite și evenimentele parcurse, iar fiecare trăire să devină pentru el izvor de înțelepciune. Credeți dumneavoastră că Pierre de Ronsard, cel mai mare poet umanist francez, și-ar fi petrecut ore în șir dezbătând cu principele valah în cazul în care nu ar fi avut de învățat de la acesta? Mai cunoașteți vreun alt personaj din istoria universală de care să se fi îndrăgostit atât soția favorită a sultanului, cât și sora regelui Franței? Limitatele mele cunoștințe istorice îmi spun că nu, dar chiar și dacă ar mai exista, tot este un fapt unic și inedit în același timp.

De ce o lucrare depre Petru Cercel în detrimentul altor personaje istorice românești cu ecou în eternitate? Răspunsul este simplu. Am considerat că dintre toți voievozii români, Petru Cercel este cel care a reprezentat cu cea mai mare cinste acest popor într-o arie geografică atât de vastă, fiind un adevărat ambasador al valahilor. Inseși preocupările lui culturale care au ecou în spiritualitatea poporului român, reprezintă pentru noi cea mai bună carte de vizită pentru străinii unei Europe care ne considerau o provincie mică, plasată în sfera de influență a Imperiului Otoman. Descoperirea lui Petru Cercel ca om reprezintă o descoperire a întreg poporului român, iar genialitatea lui se reflectă în genialitatea poporului român. Ca argument în acest sens, putem afirma că inteligența și iluminarea unui om este cu atât mai mare cu cât legătura dintre înaintașii lui și pământul unde se nasc este mai profundă. Orice altă legătură între om și pământul unde se naște poate fi mai întinsă în timp ca legătura între valahi și pământul negru al spațiului Carpato-Danubiano-Pontic unde au sălășluit pelasgii, dacii, geții, laii, dahoii sau cum s-or mai fi numit ei. Care este scopul acestei lucrări? Fără prea multe cuvinte, mi-am dorit să prezint pe unul dintre marii români care au făcut cinste acestui popor, mai ales că modul existenței sale este unic prin comparație cu cel al altor principi români. Ca și obiectiv, mi-am propus să evidențiez în această lucrare lucrurile mai puțin cunoscute despre Petre Cercel, lucrurile acelea care fac cu totul diferența între el și ceilalți voievozi. Un alt obiectiv este acela ca prin slovele scrise să încerc să îl plasăm acolo unde îi este locul, în panteonul conducătorilor români care au făcut cu adevărat ceva pentru acest popor, iar la final cititorul să îl poată asocia direct cu faptele sale.

Unul din lucrurile inedite cu care vine această lucrare este reprezentat de traducerea, în premieră pentru istoriografia noastră, a două scrisori de recomandare pentru Petru Cercel adresate Dogelui Veneției de către Regele Franței, Henric al III-lea și regina mamă, Caterina de' Medici. Cursul lucrării este încadrat între prezentarea familiei lui Petru Cercel și obiceiurile valahilor consemnate de secretarul personal al voieveodului în timpul domniei sale. Despre familia sa am încercat să aduc în lumina cititorului lucrurile inedite, mai puțin cunoscute și să deslușesc anumite probleme și controverse în ceea ce o privește. Un capitol aparte al lucrării noastre este reprezentat de acela în care sunt prezentate femeile din viața lui. Sub stindardul unui jurnal de călătorie sunt prezentate evenimentele vieții sale: de la luarea lui ca zălog de către otomani până în momentul morții sale. 'Petru Dimitrie — Spirit vizionar și enciclopedic ' și 'Petru Cercel — primul ambasador cultural din istoria Țării Românești' reprezintă două capitole care evidențiază adevărata diferență între el și înaintașii săi și îl plasează acolo unde îi este locul de fapt. O altă problematică pe care am încercat să o pun pe un făgaș normal în această carte este legată de adevărata origine a prietenului său, Pierre de Ronsard, despre care cercetătorii sfârșitului de secol XIX și început de secol XX l-au văzut ca urmaș al banului Mărăcine.(...)'

Loading...
Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Cultură

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate