Demisia lui Crin Antonescu din poziţia de preşedinte al Senatului schimbă jocul politic. Teatralitatea cu care a fost făcută (amintind de una din scenele finale din "O scrisoare pierdută" de Caragiale în regia regretatului Liviu Ciulei), într-o zi în care tensiunea politică a fost maximă, şi după o serie de alte şi alte evenimente, a făcut ca Opoziţia ultimilor aproape doi ani să arate patetic.
Gestul lui Antonescu nu şterge derapajele sale de comportament politic iresponsabil din ultimii ani, însă a făcut şi mai vizibilă lipsa de instinct politic al celor care, din vara lui 2012, s-au chinuit să simuleze opoziţia la actuala putere. Momentul în care opoziţia s-a plasat în poziţia din care practic a stat cu mâinile încrucişate privind spectacolul politic a fost atunci când, în fapt, Comisia de etică a Monicăi Macovei nu şi-a atins scopul pentru care a fost concepută, iar asta se întâmpla în vara lui 2012. Seria de blaturi politice din timpul campaniei electorale din decembrie 2012 a determinat şi rezultatele ruşinoase obţinute de partidele de dreapta. Lipsit total de simţ politic, liderul democrat liberalilor, "buldogul de catifea", a impus partidului strategia lui de stat la bere până se prăbuşeşte USL-ul în sondaje, ceea ce nu s-a întâmplat. Nou-înfiinţatul FC s-a ascuns în spatele fustelor PDL. Ţărăniştii nu avea pe atunci infuzia de liberali, aşa că erau pe niciunde. Dar asta e deja istorie. Partidele de dreapta au continuat să se certe, să îşi aroge dreptul de vedetă reuşind prin acest spectacol lipsit de talent să ţină departe potenţialul electorat, nereuşind să crească spectaculos. Din toamna lui 2013 opinia publică a tot aşteptat coerenţă în discursurile partidelor de dreapta având parte de acelaşi spectacol trist al unor interminabile certuri şi acuzaţii între liderii Dreptei. Cât timp partidele de pe Dreapta erau ocupate cu orice altceva decât Opoziţia, lider al dreptei a părut a fi preşedintele Traian Băsescu. Obsesia titlului de regină a balului a făcut ca partidele din Opoziţie să piardă esenţialul şi s-au trezit fără "obiectul muncii" - câmpul de bătălie a fost mai nou confiscat şi de liderul liberalilor. Apariţia acestuia în zona de Dreapta i-a dezorientat în aşa măsură încât, zi de zi, tema acestora este criticarea lui Crin, bătând cu pumnul în masă cum că Antonescu şi liberalii şi-au pierdut dreptul de a critica PSD. Evident că nu ar avea dreptul moral să o facă, însă Opoziţia nu se face plantând panseluţe sau împingând-i pe liberali din locul de joacă. Războiul e pe bune şi nu e pentru domnişoare, e unul de imagine. Probabil că dacă Dreapta ar fi ocupat zona cu o strategie de luptă în forţă, coerentă, deşteaptă, nu ar fi lăsat locul gol. Lipsa de instinct politic se plăteşte. De altfel, era de aşteptat, şi elementar, încă de anul trecut, că lucrurile se vor schimba dramatic, iar un plan de bătaie trebuia pus la punct cu mult înainte. Ceea ce observăm este viteza de schimbare a realităţii politice astfel încât micile partide nu se mai aud în vacarmul iscat de scandalul care a dus la ruperea USL. Debarcarea lui Antonescu pe frontul Opoziţiei rescrie jocul politic, la fel cum ultimele mişcări ale lui Dottore produc schimbări în sistemul de forţe politice care înseamnă blocul PSD în care s-au cuibărit UNPR, PC şi UDMR, formal USD, deşi respins de BEC. Felul în care Dottore a stârnit nemulţumirea baronilor locali PSD prin numirea unor miniştrii după bunul său plac are aceeaşi greutate ca şi felul în care Antonescu a resetat realitatea politică de pe Dreapta. Aceste două elemente, precum un bulgăre de zăpadă, vor acumula o serie de alte evenimente care vor produce schimbări pe care acum le putem doar intui. Revenind pe frontul de Dreapta. Care ar putea fi diversiunea, dacă ar fi să ne gândim în termeni de strategie politică, după debarcare furtunoasă pe frontul de Dreapta a lui Antonescu? În încercarea de a descâlci nebunia acestor zile, comentatorii politici au pus pe masă mai multe teorii. Potrivit unora, scenariul ruperii USL urmăreşte de fapt ca, prin despărţirea celor doi lideri, să se elimine partidele de Dreapta, iar scena politică/puterea s-ar împărţi doar între PSD şi PNL, după alegerile prezidenţiale. Dacă am face abstracţie de persoane, planul poate fi plauzibil. Ar fi unul rece, lipsit de scrupule, demn de sistemul politic ticăloşit. Dacă însă ne raportăm la persoane întreg sinopsisul ultimelor zile ne arată şi altceva. De la depresia instalată instant pe chipul lui Gâdea, în studioul A3, mesajul mamei care l-a rupt interior pe acesta (bănuim că referinţele biblice l-au întors pe dos, el fiind o oaie rătăcită) stricându-i filmul în care el trebuia să dea cu Antonescu de pereţi, demisia liderului liberalilor din fruntea Senatului, supărarea baronilor locali PSD pe premier pentru că acesta şi-a adus miniştrii personali fără să se consulte cu aceştia, dar şi felul în care lui Dottore i-a dispărut obrăznicia pe de chip, dezlănţuirea de pe A3 şi felul în care războiul împotriva liberalilor se înteţeşte, Tăriceanu trădătorul, liberalii şi crizele lor de identitate, sunt confuzi – nu ştiu ce sunt liberali sau pesedişti, migrările politice care nu contenesc şi sunt haotice pentru observatorul scenei politice, toate acestea sunt destul de greu de regizat. Natura umană e ca o furtună odată dezlănţuită şi aceasta e, probabil, cea mai bună diversiune. Natura umană rescrie o realitate politică ce părea îngheţată. În tot acest timp, Europa în jurul nostru clocoteşte. UE pare depăşită de situaţie, Europa politicoasă a fost luată cumva prin surprindere de obrăznicia lui Putin, iar SUA oscilează între declaraţii şi dorinţa de a interveni. Ucraina pare a fi pretextul pentru scoaterea de la naftalină a Războiului Rece. Un soi de nostalgie războinică bântuie lumea. Într-un astfel de context, obsesia pentru fotografii a lui Dottore pare să fie de fapt dovada propriei nesăbuinţe care îl va costa. Obsesia pentru călătorii diplomatice şi fotografii cu mai marii lumii e amănuntul care schimbă şi pentru el perspectiva. Ceea ce păreau victorii de Public Relations pentru CV-ul său politic, şi ne referim la ultima năzbâtie poza în care apare cu Yanucovici şi alţi "importanţi" lideri de stat, se dovedesc până la urmă nişte gafe care îl vor costa. Rămâne de văzut cum se va deconta sau cine va deconta debarcarea lui Antonescu pe frontul Opoziţiei, dar şi debarcarea lui Ponta în poza de la Soci. Daniela Raţiu este jurnalist şi scriitor.
- Călătorie la capătul nopţii USL
- Efectul gramofonul, interşanjabilii şi orfanii politic
- A murit USL! Trăiască USD!
- Talented mister Viorel
- Welcome to Romania Game. Atenţie! Nivel ridicat de violenţă politică
- Doamnelor din politică, plecaţi acasă!
- USL: Atac la Siguranţa Naţională. Opoziţia îşi pune părul pe moaţe
- Războiul celor trei roze. Ținta: Statul de Drept
- Lecția pe care o va primi Opoziția. Cu botul pe labe
- Un Crăciun pentru liniştea noastră! Parlamentul şi Guvernul veghează în timp ce noi ne burduşim cu sarmale
- Parlamentul deasupra Legii. E real şi se întâmplă în România
- A fi sau a nu fi cu Traian Băsescu. Dilemele Opoziţiei
- Stimaţi politicieni, poftiţi în vagoane!
- Sperietoarea "Regimul Băsescu", bufonii şi voyerismul electoratului
- Jocul lui Traian Băsescu. Planul B
- Când politicianul îşi vinde sufletul Diavolului pronunţă numele Ceauşescu
- PNL nu va primi banii de pe noptieră
- Blaga, buldogul pe acoperişul fierbinte al politichiei dâmboviţene
Detalii despre proiectul VOCILE DREPTEI:
- VOCILE DREPTEI: Un nou pol de opinii şi dezbateri pe evz.ro
În fiecare zi veţi avea ocazia să vă întâlniţi, pe evz.ro, cu autori cunoscuţi care vor explica, promova şi dezbate un set de idei care poate să stea la baza unei noi viziuni pentru viitorul României. Opiniile pe care le veţi regăsi şi comenta în rubrica „VOCILE DREPTEI”, sunt menite să creeze publicului larg o imagine cât mai clară asupra prezentului, o înţelegere mai bună a trecutului şi o perspectivă pentru viitor. Urmăriţi aici TOATE editorialele şi dezbaterile din proiectul VOCILE DREPTEI
Ne puteți urmări și pe Google News
Recomandările noastre
