Editura Evenimentul si Capital

Violate, văduve, mutilate sau orfane. Femei din opt zone de război şi poveştile lor de groază | GALERIE FOTO

Ipostaze ale suferinței
Autor: | | 0 Comentarii | 7835 Vizualizari


Vezi galeria foto:

“Ochiul” lui Nick Danziger a surprins durerea şi neputinţa sfâşietoare a victimelor violurilor, văduvelor, refugiatelor şi prizonierelor de război din opt zone de conflict.

11 ipostaze ale suferinţei, 11 poveşti dramatice ale unor femei a căror viaţă a fost profund afectată de războaie. Fotografiile au fost realizate în urmă cu 15 ani, ca parte a unui studiu iniţiat de Crucea Roşie care dorea să atragă atenţia asupra situaţiei femeilor din zonele de conflict. Danziger a fotografiat femei din Afganistan, Sierra Leone, Columbia, Bosnia-Herţegovina, Kosovo, Israel, Palestina etc. Zece ani mai târziu, fotograful a simţit o dorinţă de nestăvilit să afle ce s-a întâmplat cu eroinele din imaginile sale. Redăm mai jos câteva dintre cutremurătorele mărturii ale acestora.

Sarah, Sierra Leone, 2001: “Locuiesc într-un centru finanţat de o organizaţie umanitară care ajută victimele violurilor şi copiii acestora. Aveam 15 ani şi eram pe cale să mă căsătoresc cu băiatul pe care-l iubeam. Şi a izbucnit războiul. El a fost prins şi ucis. M-am întors în sat după mâncare. Am auzit pe cineva strigând “stai”. Era un bărbat înarmat. L-am implorat să-mi cruţe viaţa. El m-a violat şi o vreme m-a obligat să merg cu el peste tot. Când i-am spus că sunt însărcinată, mi-a spus că nu e el tatăl copilului”.

Sarah, Sierra Leone, în prezent: “M-am căsătorit cu un bărbat bun şi am mai născut o fetiţă”.

Zakiya, Fâşia Gaza, 2001: “Fiicele mele cresc fără tată, dar învaţă foarte bine. Le verific temele şi am grijă de casă. Sunt şi mamă, şi tată. Când îmi cer să le cumpăr anumite lucruri, le spun că nu avem bani. Iar ele îmi spun că nu sunt ele de vină că tatăl lor e la închisoare”.

Zakiya, în prezent: “Soţul meu e încă la închisore. Între timp, fetele mele au ajuns la universitate. Sunt cap de familie de peste 18 ani".

Mah-Bibi, Afghanistan, 2001: “Mă numesc Mah Bibi. Oamenii zic că am zece ani. Unul din fraţii mei are cinci ani, celălalt şapte. Eu sunt capul familiei. Părinţii noştri au murit. Oamenii zic că e război, dar eu tot ce îmi amintesc e o foame cumplită. Nu-mi amintesc când a murit mama. Mi s-a spus că a murit la naştere acum patru ani. Apoi l-am pierdut pe tata. A plecat să ne aducă de mâncare şi nu s-a mai întors”.

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Divertisment

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate