Editura Evenimentul si Capital

Când îți vinzi femeia pentru droguri și libertate. Viața la Curte

Autor: | | 2 Comentarii | 6257 Vizualizari


- M-am gândit că tu știi bine cartierul și ai putea fi un bun distribuitor. - Mi-e frică, frate. Dacă pățesc ceva, mama și soră-mea ajung pe drumuri. - Avem spate, omule, nu te trimit așa, de nebun. Deseară merg la o petrecere. Vii cu mine și mai povestim.

Capitolul sărăcie tocmai se încheiase pentru Victor. Nevoia are cele mai convingătoare metode să te forțeze, fără ca măcar să-ți dai seama. Doi ani s-au scurs fără ca viața lui să fie tulburată. Avea partea lui de implicare într-o rețea de distribuție greu de imaginat. Dar câștiga bine și asta îl mai ajuta să-și înece apăsarea ce-l lovea uneori, când se gândea la cum distruge vieți.

De ceva vreme începuse să devină și consumatorul propriei mărfi, iar lucrul acesta avea să-i lase urme adânci și vizibile. Se droga de plictiseală, de nevoie, de obicei. Își injecta zilnic moartea prin venele ce începuseră să devină fragile și dureroase.

Întâlnirile lui cu depresia erau tot mai dese, conștient că, în felul ăsta, nu va reuși să modifice nicio literă din cartea destinului său ratat. Pielea îi păstra urmele sutelor de ace, trupul i se subția în mâinile timpului – deja se droga de 2 ani.

Maică-sa era atât de nepăsătoare, încât s-ar fi putut chiar droga în fața ei. Singura care îl iubea sincer era surioara lui, de care se îngrijea fără încetare.

Victor nu asculta de nimeni. Într-o zi a intrat într-un stâlp, smulgând, practic, mașina de pe asfalt. Se zice că bețivii au Dumnezeul lor, se pare că și drogații. Victor a scăpat nevătămat. Medicii i-au descoperit, însă, dependența și l-au internat la Spitalul de boli mintale. 

S-a trezit înconjurat de pereți și uși cu gratii, neștiind prea bine unde se află. După câteva ore îl prinsese disperarea – nevoia de droguri începea să apese. Durerea îl strângea familiar, pe toate părțile, ca cineva apropiat care iși permite orice.

S-a deschis ușa salonului și înăuntru a intrat un cap de înger. Domnișoara doctor se numea Maria, iar Victor era pacientul ei. Dintr-o dată nu-l mai durea nimic și își dorea să o asculte orbește.

- Îți cam fug ochii după Maria noastră. L-a luat la întrebări un tânăr lățos și cu privirea pierdută. - Ia ține-ți gura, fraiere. De unde e Maria a ta? - Da n-am zis că e a mea, am zis a noastră. - Și mai rău. - Tâmpitul ăsta o iubește, a sărit un altul. Habar n-are că Măriuca e combinată cu doctorul Tudose. - Fane, da tu altă treabă n-ai decât să îl agiți pe ăsta? Dă-i pace cu Maria lui cu tot.

Maria chiar era numai a lui. Îl asculta uneori și câte două-trei ore pe zi și îi zâmbea cald. În scurtă vreme avea să plece acasă- îngerul îl vindecase.

- Maria, promite-mi că te întâlnești cu mine și afară. Te iubesc.

Maria tăcea, dar tăcerea ei îi dădea speranțe. A ieșit din spital, iar seara s-a trezit cu Marius la ușă.

- Gata, tinere, de luni ne apucăm de treabă. - Mariuse, eu m-am lăsat. - Ce vorbești? Din asta nu se iese nicodată. Ori cu picioarele înainte, ori la pușcărie.

E ora 7 dimineața. Soneria de la ușă l-a trezit cu un sunet ascuțit.

- Cine e? - Poliția, deschide!

Din spatele ușii a năvălit o turmă de mascați. Veniseră la pont, așa că știau ce caută. N-au găsit decât 20 kilograme de canabis și o mie de pastile de extasy. Un fleac! Victor era uluit. Habar n-avea de toate astea. Cum să știe că Marius îi folosise locuința drept ascunzătoare și depozit? Dar cine îl trădase? Singura care știa de el era Maria. Dar așa ceva i se părea imposibil. A primit multe luni de arest preventiv și o condamnare de șapte ani în fond. Membri rețelei cădeau pe capete și absolut toți aruncaseră vina pe el.

- Nu vrei un 16? - Ce înseamnă 16, domnule procuror? - Înseamnă că îți tai jumătate din pedeapsă dacă îmi dai pe cineva important.

Bineînțeles că toți cei întrebați au vrut un 16 și uite așa ajunsese Victor marele traficant al Dristorului. Singura lui alinare era Maria, care îl vizita săptămânal la pușcărie. Fata începuse să-l îndrăgească sincer.

- Măriuco, mor aici. Ajută-mă! - Ce să fac Victor? - Adu-mi niște pastile de-ale tale, să mai îmi aline durerea. Ești doctor, ai voie.

După câteva insistențe, fata a cedat și i-a adus metadonă.

- Ceva mai puternic n-ai ? Crăp aici.

I-a adus și ceva mai puternic, ascunse în locuri doar de ea știute. N-o mirase faptul că, dintr-o dată, ofițerii de la intrare n-o mai controlau atât de temeinic.

E miercuri dimineața. Maria și-a pregătit pachetul pentru Victor, reușind să ascundă bine pastilele interzise. Victor a primit-o mai vesel ca niciodată.

- Măriucă, cred că ies mai repede. Am făcut un 16, am dat în gât pe cineva. - Pe cine Victor?

N-a apucat să-i răspundă. Fata a fost somată să nu se împotrivească reținerii – fusese prinsă în flagrant. Un medic care își droghează pacienții – cât de grav. Victor o privea cu sânge rece :

- Iartă-mă Maria, dar știi vorba aia : decât să plângă mama, mai bine plânge mă- ta...

 

Opiniile exprimate de invitații EVZ aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al publicației

Pagina 2 din 2



Alte articole din categoria: Invitaţii evz

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate