decis de ceea ce se va întâmpla în PNL după 25 mai şi, în patru din cinci variante, numele lui este Klaus Werner Iohannis, singurul, dintre anunţaţii şi potenţialii candidaţi ai Opoziţiei, care poate să-l învingă pe Ponta în turul doi. Iohannis are, faţă de oricare alt contracandidat al preşedintelui PSD, câteva avantaje clare:

Este neamţ, iar stereotipul popular  cel mai des întâlnit în legătură cu nemţii este „ordine şi disciplină”. Adică, seriozitate, cumpătare, corectitudine şi, în plus, responsabilitate. Asta poate, pentru mulţi, să bată şi simpatia pentru un partid. Este singurul care are o experienţă, şi încă una reuşită, ca manager: 14 ani de administrare a Sibiului.

Chiar dacă a fost în echipa loviturii de stat nu s-a manifestat zgomozos şi virulent, astfel încât ar putea să fie acceptat chiar şi de cei mai fundamentalişti susţinători ai lui Băsescu, de exemplu.  Ieşirile sale fiind rare, laconice şi mult mai civilizate, nu şi-a antagonizat, fără posibilitate de frevenire, susţinătorii celorlalte partide.

E adevărat că nu e „băiat de gaşcă”, nu foloseşte expresii mârlăneşti, nu are umor de mahala, nu mângâie cu o limbă dulce fudulia-prostia alegătorului, ceea ce, zic unii, ar putea să fie un dezavantaj. Dar, atât timp cât:

1. Cei care au nevoie de un astfel de candidat sunt deja arondaţi la susţinerea lui VV Ponta (adică a PSD-UNPR-PC).

2. Avem un precedent – Stolojan – care, într-o epocă de iubire neţărmurită pentru Iliescu şi Roman, a câştigat şi a păstrat mult timp după aceea simpatia publică, în ciuda stilului său bolovănos, direct şi zgârcit în metafore şi comparaţii, acest comportament public nu este un pericol, ci chiar un avantaj în a-i aduce la vot pe cei scârbiţi de spiritul golănesc tot mai prezent în politica românească. În marea masă este mai puţin conştientizat ca liberal, cât ca „neamţu de la Sibiu”, „primaru de la Sibiu”, „neamţu de la liberali”  sau pur şi simplu „neamţu ăla”, eventual un liberal soft, în niciun caz un fundamentalist.

Va fi acceptat şi de Băsescu, conştient că altă formulă mai bună pentru a-i răpune pe Ponta, Voiculescu şi compania, pentru a-şi securiza viitorul şi, eventual, pentru a ajunge prim-ministru, nu are. De fapt, semnalele de bunăvoinţă ale preşedintelui au şi fost date public.

„Va aduce Germania în România” , „Angela Merkel ar putea să-şi ia jumătate de normă pentru România, firmele germane vor da buluc.” Dincolo de imaginţia bogată a românului, este evident că relaţiile dintre cele două state ar putea evolua în sensul unui plus de flux financiar (investiţii, programe, proiecte comune) pentru România în măsura în care şi guvernul va fi capabil să treacă de literele A (luarea puterii), B („să ne simtem bine”, „să mănâncă şi copilaşii mei”) şi C (să ne organizăm ca să jefuim împreună bugetul statului), ale alfabetului guvernării în România.  Şi odată co inestiţiile germane ar veni şi altele.

O primire internaţională favorabilă.

Poate să rupă şi din votanţii actuali ai lui Ponta atât datorită perspectivelor economice mai roze (vezi Germania) cât şi faptului că nu e dintre cei diabolizaţi în ultimii 3-4 ani, ba din contră, e „de-al lor”.

Singurul, dintre anunţaţii şi potenţialii candidaţi care ar putea să aducă la vot un procent, poate chiar semnificativ, dintre cei în jur de 50% (în medie pe toate tipurile de alegeri), care nu mai votează pentru că nu cred în niciun candidat sau partid. În timp ce Ponta şi-a atins plafonul de susţinere, Johannis, date fiind cele de mai sus, şi nu singurele, are un cel mai mare potenţial de creştere. Iar cele 6 luni, chiar dacă par puţine, folosite cu inteligenţă şi cu multă muncă pot duce la rezultate incredibile în acest moment.

Cu congres, fără congres

Dar, pentru ca Iohannis să ajungă candidat, el trebuie să fie propus şi acceptat de partid. Ceea ce ne întoarce la formularea de laînceputul acestei analize:  numele viitorului preşedinte va fi decis de ceea ce se va întmpla în PNL după alegerile parlamentare.

1. După 25 mai nu va fi congres. Asta înseamnă că PNL va scoate un scor mai bun decât arată sondajele actuale (?).  Dacă se merge pe actuala formulă – Antonescu pentru Cotroceni, Iohannis pentru Victoria – avantajat va fi VV Ponta, căci Antonescu, care are probleme , după estimări, chiar de a intra în turul 2, nu-l va bate cu siguranţă pe „antifascist”. Iar asta chiar şi în cazul în care ar fi susţinut în finală de toate celelalte formaţiuni de pe aşa-zisă parte de dreapta. Nici îndemnul, nici rugăminţile lui Băpsescu, de exemplu, nu-i vor face pe unii dintre cei care îl „refuză” astăzi pe Antonescu să voteze pentru el. Este însă cea mai puţin probabilă situaţie, deci ea nu poate să avută mai departe în vedere.

2. Va fi congres, fie pentru a se face rocada Antonescu - Iohannis, din cauza rezultatelor, sau atât pentru a se alege un nou preşedinte al partidului cât şi un nou candidat pentru Cotroceni.

2.1 Rezultatele sunt cele promise, sau pe aproape, şi cei doi hotărăsc rocada. Este nevoie de un congres în perspectiva căruia s-ar putea încerca şi forţarea unor alegeri pentru funcţia de preşedinte PNL, dar, în măsura în care parteneriatul dintre Antonescu şi Iohannis este unul solid – adică Klaus îi este loial lui Crin – cel de-al doilea rămâne pe funcţie.

2.2 Rezultatele sunt slabe, Antonescu este contestat şi demisionează. În această cea mai posibilă desfăşurare a evenimentelor situaţia devine extrem de încâlcită, căci pentru prima dată de la înfiinţarea PNL-ului în bătălia pentru alegerea unui nou preşedinte vor fi implicate, la vedere, grupuri din interiorul partidului şi din exteriorul lui, chiar alte partide care vor dori să-şi impună marionetele.

Din informaţiile de până acum există patru posibili candidaţi: Tăriceanu, Orban, Iohannis şi însuşi Antonescu. Grupările externe implicate în aceste alegeri vor fi cele dinspre PSD pentru susţinerea lui Tăriceanu şi dinspre PNŢCD (Chiliman, Moisescu) pentru: posibil, Orban; posibil, Iohannis; nu Tăriceanu; sigur împotriva lui Antonescu. Din cauza fluidităţii situaţiei din PNL (adică arestărilor la vârf, epurărilor şi plecărilor) şi a tăcerii precaute, este destul de greu de evaluat acum cam care ar fi componenţa la vârf şi susţinerea în teritoriu a fiecărui grup. Cert este însă că, în cazul lui Iohannis şi Antonescu, s-ar putea să vorbim mai curând de o cooperare, decât de o luptă, fie pentru unul, fie pentru celălalt (susţinerea din partea lui Iohannis coroborată cu rocada l-ar putea ajuta pe Crin să-şi păstreze, la limită funcţia; preluarea partidului şi a candidaturii de către Iohannis, l-ar feri pe actualul preşedinte de linşajul actualilor săi subordonaţi, ba chiar i-ar oferi o soluţie de viitor).

Consecinţe     

În mod evident, cea mai proastă situaţie pentru PNL, dar mai ales pentru România, ar fi să câştige Tăriceanu. Indiferent de promisiunile actuale, PSD-ul nu-l va susţine pentru Cotroceni din postura de preşedinte al PNL (cum i-ar aduna semnături şi i-ar da nişte bani pentru a candida ca independent, pentru a-i încurca pe liberali şi nu numai). Cum CPT ar dori să fie şi candidatul partidului, varianta aceasta ar fi asigurarea pentru Ponta că va câştiga.

În celelalte trei situaţii de preşedinte al PNL candidatul ar fi  Iohannis, singura şansă reală de a-l învinge pe Ponta şi de a relansa partidul, inclusiv de a avea oameni într-o viitoare guvernare de alianţă de dreapta.