Editura Evenimentul si Capital

Victoria Gropii asupra lui Gabriel Oprea! | ROMÂNIA LUI CRISTOIU

Ion Cristoiu
Autor: | | 21 Comentarii | 12379 Vizualizari

La o cafea pe malul Volgăi, la Stalingrad (uluitor, dar semnificativ, în Rusia, ca de altfel în tot Estul, capitalismul a triumfat cu deosebire în bănci și în restaurante!), am stat la taclale politicești cu unul dintre membrii delegației din România, un tînăr demnitar care mi-a plăcut prin felul european de a fi, diferit de cel nomenclaturist, ba ghiorțănesc, al multora dintre ștabii de azi.

Cum eu știu multe, mari și mărunte, din intestinele rău mirositoare ale Politichiei românești i-am dezvăluit interlocutorului dedesubturile mizere ale unui moment de bătălie politico-mafiotă, cu implicarea majoră  a Noii Securități (Binomul SRI-DNA), a președintelui, a premierului și a unui lider de partide.

I-am dezvăluit, prin descoasere, țesătura de intrigi de tip fanariot, de lovituri piezișe administrate reciproc sub masca surîsurilor unsuroase, folosirea Diviziei Presă a SRI, rolul major al Justiției, care dă cu talgerul simbolic doar în capul cui trebuie.

I-am spus toate acestea, cu privirile strălucind de admirație față de subtilitatea lucrăturii politice, în urma căreia un demnitar căzuse lovit de colegii de partid, și de tovarășii de pahar, convins fiind că i-au făcut-o adversarii politici.

Terminînd, m-am așteptat ca tînărul interlocutor să cadă pe spate de admirație la inteligența cu care fusese țesută intriga.

Spre uimirea mea, interlocutorul a replicat: — Și cu toate acestea, eu fac patru ore cu mașina de la București la Brașov!

Am tresărit surprins, la început. După care, am căzut pe gînduri.

Da, interlocutorul pusese punctul pe i (și l-am invidiat pentru asta) în privința dezastruoasei realități românești postdecembriste.

Politicienii meșteresc lovituri politice de o măiestrie inegalabilă.

Presa, și prin ea, opinia publică, urmărește cu pasiune bătălia dintre Palate, dintre grupări, se amuză, aplaudînd, la schimbul de replici dintre liderii politici, se indignează în numele uneia dintre găști, cea care plătește mai bine, într-un cuvînt, vede în viața social-politică de la noi, polul social-politic de la noi ca pe o eternă ciorovăială  între tațe din suburbii,  ieșite în capot și nepieptănate în fața blocurilor comuniste, iar în tot acest timp, n-am reușit să facem o autostradă postdecembristă, una cu care să ne lăudăm c-am dat-o gata în ipostaza occidentală de la un capăt la altul.

Și mi-am amintit atunci că și eu am scris de zeci de ori despre divorțul dintre agenda presei și a politicii și agenda cetățeanului de rînd, despre consumarea unei zile întregi, la televiziunile de știri, în ziare și pe site-uri, cu transcrierea și comentarea pătimașe ale schimbului de vorbe la nivel înalt.

X a zis despre Y, care Y a zis, la rîndu-i, în replică, despre X, iar Z a zis, comentînd duelul de vorbe, despre amîndoi.

De cum am aterizat la București, o televiziune de știri m-a sunat pentru a-mi cere o intervenție prin telefon în chestiunea schimbului de replici dure dintre Klaus Iohannis și Victor Ponta. — M-am întors de la Stalingrad, unde am participat la Ceremonia de inaugurare a Cimitirului de onoare al militarilor căzuți la Stalingrad, moment istoric în postdecembrism – am zis eu, naiv, convins că interlocutoarea va tresări și-mi va spune: — Extraordinar, nu vreți să interveniți cu o relatare despre ce-a fost la Stalingrad?!

Eram convins că așa se va întîmpla, deoarece inaugurarea Cimitirului se înscria între lucrurile bine făcute, duse pînă la capăt, în pofida tuturor dificultăților (vă imaginați ce-a însemnat obținerea terenului de șase hectare pentru cimitirul nostru  prin scoaterea lui de către ruși din circuitul agricol!), a înfăptuirilor care rămîn, spre deosebire de vorbe, care se risipesc de îndată ce-au ieșit din gură.

Reprezentanta televiziunii de știri nici măcar n-a tresărit ca persoană fizică la informația că mă întorceam de la Stalingrad, despre care presupuneam că aflase de la școală, dacă o fi făcut așa ceva la viața ei.

Peste jumătate de oră, am fost sunat și am trăncănit și eu despre schimbul de vorbe dintre Palate, adăugînd Everestului de vorbe de luni, 26 octombrie 2015, vreo jumătate de metru de vorbe inutile.

Luni după-amiază, viața m-a obligat să apelez la un taxi bucureștean.

Taximetristul, recunoscîndu-mă, m-a întrebat de îndată: — Maestre (așa auzise el că mi se spune la televizor pe post de Șefule, Patroane!), ce părere aveți despre groapă? — Care groapă? am întrebat, gîndindu-mă că în timp ce călătoream cu Aeroflot pe ruta Stalingrad-Moscova-București, se înființase un nou partid – Groapa – sau Victor Ponta îl făcuse pe Klaus Iohannis Groapa din Dealul Cotrocenilor. — Groapa în care a căzut motociclistul – a replicat taximetristul, lansîndu-se imediat într-un lung șir de înjurături la adresa gropilor, șanțurilor și prăpăstiilor care s-au înmulțit urieșește în ultimul timp în carosabilul bucureștean, ca urmare a șantierelor deschise peste noapte de tot felul de firme, majoritatea nesemnalizate.

Gropi care sugrumă circulația în București, făcînd din ea un blestem.

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate